O veste bună pentru robii Domnului ce au căzut în păcat este despre faptul că această cădere poate să nu fie pentru totdeauna, căci, până la urmă, Dumnezeu făgăduiește să-i scape din strânsoarea vrăjmașului. Bine ar fi ca creștinul să nu se lase înșelat de ispită!

Ruben, fiul cel dintâi născut al lui Iacov, moștenitor de drept al binecuvântării, a fost pedepsit pentru faptul de a se fi suit în patul tatălui său (Geneza 49.3,4). Tot la fel se va întâmpla cu mulți mântuiți ce vor rămâne fără moștenire pentru faptul de a se fi suit în patul unui frate în credință, sau de sânge, cât și al altor oameni.

Există robi care, din nefericire, se lasă înșelați de ispite și cad în păcat. Însă, purtarea apostolului Pavel a fost diferită: el a susținut că a dus lupta cea bună, desăvârsindu-și misiunea și păzindu-și credința cu toată curăția și credincioșenia, astfel încât cununa neprihănirii i-a fost pusă deoparte (2 Timotei 4.7,8). Luptă și te străduie să nu cazi în ispită; până la urmă, a fost plănuit ca să trecem prin ele cu capul sus, slăvind Domnului, care ne-a făcut parte din Trupul lui Hristos.

Domnul nu vrea să te piardă pentru cel rău. El te-a făcut din nou în Hristos pentru lucrările bune, pe care însuși Dumnezeu le-a pregătit dinainte pentru ca să umbli în ele. Văzând pe unii dintre ai Săi în greșeală, inima I se întristează și, de îndată, Duhul Sfânt se pune la lucru. În versetul citat, cuvântul pe care El îl folosește este ”a scăpa”, luând înapoi ceea ce Îi aparține. Însă, sunt mulți fii ai Domnului care nu știu de interesul sfânt ce există în ei.

Eliberarea lui Lot, realizată de Avraam împreună cu cei 318 robi, care se născuseră în casa sa (Geneza 14.12-14), este felul de purtare pe care Dumnezeu îl are față de cine a fost înrobit de cel rău. El iese în căutarea oii rătăcite și, când o găsește, o poartă pe umeri cu bucurie (Luca 15.4,5). De este nevoie, El se luptă cu leul și cu ursul pentru a scoate oaia din ghearele lor, căci nu vrea să piardă pe niciuna dintre ale Sale.

Taina este de a crede în Domnul chiar dacă ai căzut în păcat. Cel Preaînalt nu-ți va mângâi capul cu mâna, și nici nu se va preface că nu te-ai îndepărtat de El prin păcat, ci, cu dragoste, El îți va arăta că nu merită să continui în greșeală. Tristețea pe care El te face să o simți din cauza faptului de a fi păcătuit față de poruncă este un semn despre ceea ce vei simți întru veșnicie în cazul în care nu te căiești și, astfel, te vei pierde pentru totdeauna.

Osânda nu este pentru mântuiți, ci pentru păcătoși – cei care au încetat de a fi temători în Domnul. Cine se opune glasului Duhului Sfânt va plânge amarnic într-o bună zi, însă va fi prea târziu. Cine a căzut în ispita diavolului trebuie să primească ajutorul sfânt și să caute de îndată iertarea, căci nu este posibil să trăiești departe de Tatăl nici în prezent, nici în viitor.      

Mântuiții Domnului vor ajunge la Sion pentru comuniune. Cei care continuă să meargă în casa Domnului, dar nu mai simt prezența sfântă nu au fost încă mântuiți și, astfel, sunt în primejdie veșnică. Biserica trebuie să vină în ajutorul acestora, căci, fără îndoială, trebuie să fie izbăviți de cel care a pus din nou stăpânire pe ei.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares