De când omul a păcătuit, îndepărtându-se astfel de Dumnezeu, Domnul a

început să arate că El nu va lăsa ființa creată după chipul și asemănarea Sa în mâinile diavolului. Însă, lucrarea de distrugere a fost mult peste ceea ce Adam și-a putut imagina, căci omul a murit pentru totdeauna. Însă, după cum observăm în acest verset, prin mijlocirea proorocului Ieremia, Cel Preaînalt ne-a făgăduit o inimă nouă, fiindcă numai cu un duh înnoit putem să fim din nou în legătură cu El.

            Cine nu se convertește în Isus nu devine un om nou și, de aceea, pierde mult. Este important ca cei convertiți să aprofundeze aceste cuvinte, căci nu le-au fost date la întâmplare. Adevărul este că Dumnezeu dorește să-L cunoaștem, să-I știm puterea, să ne bucurăm de prezența Sa și să ne realizăm în El.

            Dorința de a cunoaște pe Tatăl nostru trebuie să ne fie cea mai mare grijă (Osea 6.3). Cei ce astfel procedează, trăiesc în pace. Pentru aceștia, atacul vrăjmașului nu contează, căci, cu o simplă rugăciune, nimicesc lucrarea diavolească din viața lor și a celor ce le cer ajutorul. Cunoscând pe Cel Preaînalt, ne folosim de drepturile în El și știm ce poate face El pentru noi. După mântuire, trebuie să cunoaștem pe Cel care ne-a făcut copiii Săi și a început să ne fie Tată.

            Dumnezeu vrea să-L știm drept Creatorul tuturor lucrurilor, Cel care poate orice și realizează ceea ce Îi cerem. Deseori, El face nespus mai mult decât cerem sau gândim (Efeseni 3.20). Ca un Păstor bun, El vrea să ne ducă pe pășuni verzi, lângă ape de odihnă și să ne învioreze sufletul din dragoste pentru Numele Său (Psalmii 23.2,3). Cel care știe cine este Domnul nu știe ce este suferința.

            Fiind făcuți parte din poporul Său, viața ni se schimbă cu totul, căci suntem împuterniciți cu autoritatea adevărată și primim demnitatea Fiului Domnului Universului. Veșminte curate și fără de cusur ne sunt puse peste noi, pentru ca să fim plăcuți Celui Iubit. Din acest moment, se năruiesc toate reușitele diabolice împotriva noastră și începem să ne însușim lucrările bune ce ne-au fost pregătite.  

            A avea pe Domnul drept Dumnezeu înseamnă să ai porțile cerești mereu deschise, să fii respectat în lumea duhovnicească și să poți conta pe armata sfântă că lucrează pentru noi. Nu ne putem opune ca ispitele să nu zboare precum păsările deasupra capului, dar putem să le împiedicăm să-și facă cuiburi în viața noastră. De aceea, nu trebuie să ne plecăm înaintea răului.

            Toate aceste lucruri sunt posibile prin convertire. Dacă inima ți-a fost recreată – făcută din nou – te vei schimba cu totul, păcatele fiindu-ți iertate. Însă, toate acestea vor fi făcute numai de vei primi pe Isus, slujindu-I cu adevărat.  

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares