Nu există nimic mai bun decât să te încrezi în Dumnezeu. Această condiție ne este dată prin noua naștere (Ioan 3.7), căci, fiind zămisliți din nou de El, nu mai avem îndoielile și slăbiciunile din trecut. Însă, cine nu ia hotărârea de a bea din paharul mântuirii, de a fi o făptură nouă, devenind rob al Celui Preaînalt, nu reușește să aibă încredere deplină în Dumnezeul cel Atotputernic, și nici nu primește puterea pentru a birui toate bătăliile.

            Având încredere cu adevărat în Domnul, creștinului nu-i este frică de amenințările diavolului, căci știe că Cel în care crede nu-l va lăsa niciodată singur. Fiind întărit în Stâncă, acesta are siguranța că vrăjmașul nu va putea să-l înfrângă și, chiar dacă iadul se va arunca asupra lui cu toată puterea, nimic rău nu i se va întâmpla. Cine cunoaște făgăduința sfântă nu tremură niciodată când se confruntă cu greutăți, și nici nu se înclină înaintea ispitelor.  

            Este important să știm că nu este de ajuns să susții că încrederea în Domnul îți este deplină, ci este nevoie să dovedești că, la încercare, ceea ce pentru mulți este un semn de înfrângere pentru tine va fi încă o bătălie câștigată. Însă, dacă înaintea unei încercări, începi să te rogi cu disperare, cerând Domnului să te ajute și să nu lase pe vrăjmaș să biruiască, tu, de fapt, nu te încrezi în Cel Preaînalt.

Când îți pui încrederea în Dumnezeu, primești capacitatea sfântă de a face binele. Astfel, devii pildă pentru ceilalți oameni, care, văzând cum trăiești tu, vor dori să creadă la rândul lor în Domnul Isus. Așadar, după cum făcea însuși Isus și apostolii Săi, și tu de vei trăi în credință vei aduce o bună mărturie oamenilor.

Numai cei care cred și fac binele reușesc să trăiască în adevărata Țară a Făgăduinței – Evanghelia. Cine face asta este mereu bine dispus, are o vigoare ce îi cuprinde și pe toți cei din jur, vorbește pozitiv și, când este chemat la realizarea vreunei lucrări, nu se dă îndărăt. Cei rătăciți au mare nevoie de acest fel de om, care slujește cu adevărat lui Dumnezeu.

De ce oare unii creștini sunt biruitori și alții nu? De fapt, biruitorii se hrănesc cu Pâinea Vieții; de aceea, ungerea lui Dumnezeu ce a căzut peste ei este continuă, căci păzirea poruncii sfinte îi scutește de orice împotrivire. Fie ca și prietenul meu cititorul să poată fi considerat drept un om cu încredere în Domnul.    

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares