Veşmintele sfinte ale lui Aaron vor fi după el ale fiilor lui, care le vor pune când vor fi unşi şi când vor fi închinaţi în slujbă.
Exod 29.29
Știm că faptele de pe vremea Vechiului Testament exemplifică ceea ce se întâmplă azi și sunt învățături ale Domnului pentru biserica Sa. De aceea, este important să luăm seama la ceea ce s-a întâmplat, pentru a nu pierde lecții valoroase ce ne vor ajuta în slujba noastră față de El. Ori, cine le va nesocoti va lua calea întunericului și nu va reuși să-și ducă până la capăt apostolia.
Versetul amintit ne spune că preoții lui Dumnezeu trebuie să-și pună mereu veșmintele sfinte. Însă, nu te gândi la această revelație că este specifică numai celor care fac această slujbă, căci Isus nu a dat acest har numai celor aflați în slujba bisericii, ci tuturor mântuiților. În biserică, Hristos a stabilit apostoli, prooroci, evangheliști, pastori și învățători pentru a îngriji și lumina turma Sa (Efeseni 4.11).
Ungerea pe care Cel Preaînalt ne-a dat-o și teama cu care ne-a acoperit nu trebuie să fie irosite și nici uitate într-un colț, ci transmise fiilor noștri în duh. Cum a spus Isus, această moștenire este firească: Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc (Luca 8.21). Nu este de ajuns doar să fii membru al unei biserici pentru a fi bun creștin, ci să păzești Cuvântul cu desăvârșire.
Robii Domnului trec și ei prin ispite, dar nu se pot pleca înaintea lor, și cu atât mai puțin să le primească. Toată lumea se poate aștepta la asta, fiindcă vor fi ispitiți într-o bună zi; până și Isus însuși a fost ispitit în toate lucrurile, dar nu a păcătuit niciodată. Pe Muntele Schimbării la Față, s-a arătat cum erau veșmintele lui Isus și cum trebuie să fie cele ale căror fac lucrarea sfântă: Moise reprezenta Legea, iar Ilie, vestirea profetică (Matei 17.1-3).
Faptul de a trece ungerea și sfințenia asupra fiilor lui Aaron arată că Dumnezeu vrea ca fiii noștri în Hristos să fie unși și sfințiți cu aceeași binecuvântare ce ne-a fost dată. Într-o bună zi, va trebui să trecem, însă, atâta timp cât nu ajungem de partea cealaltă, trebuie să ne străduim ca veșmintele să ne fie curate, sfinte și trainice.
Tatăl pregătește alți oameni pentru ca noua generație să nu rămână fără mărturia Sa. Așadar, după cum s-a întâmplat în toate veacurile, flacăra sfântă va rămâne aprinsă și va arde în viața a milioane de oameni. Atâta timp cât sfârșitul nu vine, bisericii îi revine să continue să facă ceea ce Învățătorul a început și ne-a poruncit să facem (Ioan 14.12).
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares