Practic, toată lumea spune că iubește pe Domnul, dar Isus a definit foarte bine cum este omul care Îl iubește (Ioan 14.21). Cine nu păzește poruncile sfinte din toată inima dovedește că iubirea sa pentru Hristos nu este sinceră. Astfel, chiar dacă minciuna pare a fi singura scăpare, nu se îngăduie acest fel de purtare, căci harul ceresc este numai cu cine iubește pe Cel Preaînalt în curăție.

Credincioșii de toate religiile susțin că iubesc pe Dumnezeu. Fără îndoială, majoritatea dintre ei este sinceră în ceea ce spune, însă purtarea arată că asta nu este adevărat – sau Domnului nu I-ar păsa de obiceiurile acestor oameni, ceea ce este de asemenea o minciună. Dacă omul nu respectă Scriptura, orice ar face pentru a-și dovedi dragostea față de Cel Preaînalt nu este dragoste, căci este nevoie să fie de acord de îndată cu ceea ce El spune.

Ori, dacă Biblia nu ar fi Cuvântul Creatorului, unde oare s-ar putea El afla dacă nu ne-a lăsat adevărata Lege? Înlănțuirea logică a tot ceea ce este scris în Cartea Sfântă confirmă că autorul este de sorginte sfântă. Isus a fost clar când a afirmat că numai cel care a primit poruncile Sale și le păzește Îl iubește cu adevărat. El ne-a lăsat tot ce este necesar pentru a iubi pe Dumnezeu cu curăție.    

Când înțelegem Cuvântul și hotărâm conștient să ne facem din el Calea de urmat în viață, ne asumăm o misiune la fel de importantă ca propria uniune matrimonială. Cine se lasă amăgit de ispită și nu respectă clauzele acestei căsătorii comite adulter – iar acest fel de om, spune Biblia, nu va moșteni Împărăția lui Dumnezeu (1 Corinteni 6.9).

Dăruirea față de partenerul de viață trebuie să fie totală; până la urmă, cea mai mică greșeală distruge legătura de sinceritate ce trebuie să însoțească pe amândoi. Dacă această verigă este ruptă, este necesară o mărturisire completă, fără a se ascunde nici cel mai mic amănunt, căci cererea de iertare este acceptată numai dacă nimic nu a fost ascuns. Cine tăinuiește mărturisirea vreunei greșeli se înșeală pe sine însuși – și trebuie subliniat că judecata sfântă va cădea în primul rând asupra celor care susțin că sunt în Dumnezeu.

Nu există scuză pentru cine minte. A înșela pe una dintre părțile legământului – fie că este vorba de partenerul de căsătorie, fie că este Domnul mântuirii – va aduce osânda judecății celei adevărate. De fapt, nu există caz în care minciuna să fie tolerată, iar cei care nu au urmat calea neprihănirii vor cădea în strânsoarea vrăjmașului și nu vor avea pace.

Nu te lăsa lipsit de harul lui Dumnezeu, căci, altfel, această binecuvântare sfântă îți va fi oprită dacă nu ești în curăție. Îndepărtează ceea ce te ține legat de păcat, chiar dacă are loc numai la nivel mintal, fiindcă, fără sinceritate, vei rămâne fără ocrotirea Domnului. De ce să plătești un preț atât de mare în cazul în care nu iubești pe Dumnezeu din toată inima?    

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares