Păcatul când este făcut poate fi ceva plăcut, să aducă bucurie, dar, imediat după, omul căzut în păcat își dă seama că este apăsat de o greutate mare, se simte distrus și cuprins de tulburare și durere. Este ceea ce David a simțit când a păcătuit. Însă, psalmistul nu a simțit numai greutatea păcatului, ci și prețul iertării sfinte și s-a întors să se bucure de viață când a fost iertat. Este bine că Duhul Sfânt ne face să ne simțim mizerabili, căci așa vom fi pe vecie fără căință și mărturisire.

          David a trecut prin momente grele și dureroase, căci totul devenise pentru el o povară de nesuportat. Fie ca mâna Domnului să stea mereu asupra tuturor celor care se abat de la cale! Ori, în situațiile în care nu există nici pace, nici comuniune cu Dumnezeu, și cu atât mai puțin deschise ușile și ferestrele către Ceruri, cine va cădea în greșeală va avea șansa de a se căi, fiindcă a avea o inimă pocăită este singurul mijloc de a se izbăvi de păcat (Faptele Apostolilor 8.22). Există izbăvire numai pentru cel care se mărturisește și se lasă de păcat.

            Acest subiect este mult mai important decât credem. Din cauza păcatului, de exemplu, unii oameni pierd tot ceea ce au adunat ani întregi de muncă grea. Omul ce își ascunde fărădelegile va vedea că structura sa duhovnicească, cât și trupească, se vor slăbi și se vor nărui de bătrânețe. Există viață numai pentru cel care respectă pe Domnul – păzește poruncile Sale (Ioan 14.21). În acest mod comuniunea cu Dumnezeu este restabilită.

            Este posibil să ne dăm seama când omul păcătuiește, căci starea sufletească îi este afectată. Păcătosul nu are liniște, este mereu nervos, agitat și rănește tot timpul pe ceilalți cu cuvintele sale, acuzându-i fără a exista niciun motiv de ceartă, iar cel mai rău este că nu se poate bucura de lucrurile bune ce i-au fost pregătite de Dumnezeu. Cu siguranță, cel care își tăinuiește păcatul trăiește departe de credință, mereu în suferință și cuprins de îndoială.

            Fiind convins că greșeala îi era cauza nefericirii în care trăia, David a început să se gândească la mărturisire. Atunci, a spus că și-ar mărturisi fărădelegea. A sosit ziua potrivită și a făcut ceea ce era drept înaintea Celui Preaînalt. Procedând astfel, psalmistul a fost iertat, a fost cuprins din nou de pace și bucuria i-a umplut inima, căci Dumnezeu avea să-l ierte.

            Contează câtuși de puțin care ți-a fost greșeala; dacă nu o vei mărturisi, nu vei fi niciodată izbăvit de povara ce îți apasă ființa. Cine se împacă cu Domnul va vedea că viața i se va schimba cu totul și, astfel, bucuria și dorința de a trăi i se va întoarce în suflet. Așadar, fă asta acum!  

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares