Este important de observat puterea de convingere pe care Fiul lui Dumnezeu o avea pentru a-i atrage pe cei rătăciți. Atât oameni din popor – iudei ce lucrau pentru Imperiul Roman – cât și păcătoși se duceau înaintea Domnului, căci toți doreau să audă ce avea El de vestit. Știind că harul lui Hristos nu era fizic și că puterea folosită de El pentru a vindeca infirmii făcea pe oameni să se încreadă în El, trebuie să facem și noi aceleași lucrări (Ioan 14.12).

Ar fi foarte bine dacă am învăța cu Isus modul corect de a ne îndeplini apostolia. El nu propovăduia o religie și nici nu condamna vreuna dintre ele. Pentru El, ceea ce conta era de a-i face pe oameni să înțeleagă voia sfântă. Învățătorul avea o putere extraordinară ce făcea ca păcătoșii să fie atrași de El și, astfel, El îi învăța Adevărul. Trebui să știi că, după întoarcerea Sa în Ceruri, Isus nu a luat cu sine taina succesului Său, care este consemnat în Scripturi. Așadar, cei care au învățat modul de folosire a voinței Tatălui vor avea reușită în lucrarea lor.

Învățătorul nu discrimina oamenii prin păcatele lor, ci, cu înțelepciune, îi făcea să înțeleagă cum să se izbăvească de ele; de aceea, oamenii din popor, cât și păcătoșii doreau să audă pe Învățător. Este clar că El nu îi sprijinea în ce făceau, ci îi învăța cum să se elibereze de sub puterea întunericului. Astfel, aflând calea cea bună, începeau cu toții să ducă o viață cinstită. În acest mod, tot mai mulți păcătoși aflau taina izbăvirii.

Nu știu cine, în istoria Bisericii, a început să schimbe mesajul Evangheliei – adevărul este că au făcut în așa fel încât l-au transformat în religie. Astăzi, chiar și în mediul evenghelic, există diferite precepte create de om, care nu ar fi trebuit să fie inventate, căci nu apropie pe nimeni de Dumnezeu. Numai învățăturile sfinte trebuie propovăduite oricărei ființe.

            Prorocul Isaia a spus că înfățișarea Domnului Isus nu avea nimic care să placă și să-i facă pe oameni să fie atrași de El (Isaia 53.2). Asupra Lui se afla ungerea Sfântului Duh, care, prin harul Său, Îi dădeau puterea de a face minuni. Aceste atribute pot și trebuie să se afle în toți cei care își propun să îndeplinească voia Învățătorului. Fără ele, nu am face niciodată aceleași lucruri, cum El a spus că trebuie să facem.

            Puterea lui Hristos asupra celor îndrăciți, celor bolnavi și chiar asupra naturii făcea ca toată lumea să se minuneze și să împrăștie vestea că El era cu adevărat diferit de cei religioși. Apropiații noștri, prietenii și oamenii din jur vor răspândi aceleași vești când vom face și noi precum Învățătorul.

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares