Robii lui Dumnezeu se supun mereu poruncilor Celui Preaînalt. De aceea, când Domnul îți va spune du-te, nu întreba și nici nu fă altceva, ci doar supune-te. Până la urmă, este un privilegiu să fii trimis de Cel Preaînalt. Contează câtuși de puțin costul, sacrificiul sau încercările pe care le ai de înfruntat, căci Dumnezeu îți va da uneltele pentru a-I îndeplini chemarea.

            Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău (Numeri 23.19) și, de aceea, El nu ar trimite pe nimeni într-o misiune fără a-i pregăti drumul și mijloacele necesare. Cei ce se îndoiesc pun mereu întrebări, răzvrătitul refuză să se ducă, iar prostul se întreabă dacă este sau nu voia lui Dumnezeu ca să se ducă. În sfârșit, robul smerit spune : „Iată-mă, trimite-mă!” (Isaia 6.8).

            Nu există lucru mai bun decât de a fi trimis de Cel Preaînalt în misiune, chiar de aceasta este extrem de periculoasă. El fiind cel care ne trimite, pericolul devine inexistent. Omul care se supune primește împuternicirea de reprezentant al Împărăției lui Dumnezeu ; de îndată, acesta poate face tot ceea ce Isus ar face El însuși. Slava pe care Domnul ar avea-o prin acea lucrare, dacă El ar fi făcut-o, este cea pe care o va avea robul cel supus.

            Petru nu s-a îndoit de povestea spusă de ostașii ce i-au adus cererea lui Corneliu, dar, ca slujitor al lui Dumnezeu, a vrut să le audă pricina. În cazuri asemănătoare sau nu, asigură-te care a fost autoritatea ce te-a chemat. Există oameni care doresc să se evidențieze în ochii speriorilor și, de aceea, mint pentru a le obține acordul. În cele din urmă, se dovedește că spusele le erau neadevărate.

            Ca rob al Domnului, fii mereu gata să-I îndeplinești ordinul. Când vei fi trimis în luptă, poartă-te ca un soldat aflat în misiune. Nu contează ora, pericolul sau cui ai fost trimis să slujești, căci Dumnezeu te va călăuzi în siguranță. Ungerea ta este garanția că vei putea să te folosești de ea în orice clipă. De aceea, când prilejul se va ivi, împlinește-o cu slavă.  

            Faptul că Petru a verificat cu Corneliu prilejul de a fi fost chemat arată că trebuie să avem demnitate în misiune. Este clar că el respecta pe sutaș, însă, Petru trebuia respectat ca apostol al lui Hristos. Fii foarte clar că ești un slujitor trimis de Împăratul împăraților.

            Chemarea noastră apostolică este un mare privilegiu pe care-l dobândim și, de aceea, nu putem permite să fie nesocotită. Este evident că dorim ca toată lumea să fie mântuită, dar, pe lângă înțelepciunea pe care trebuie să o avem pentru a face bine lucrarea, nu putem permite ca să fim tratați drept oameni fără de importanță, ci drept reprezentanți ai Împărăției veșnice a lui Isus.             

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares