Veacuri au trecut de la chemarea lui Avraam până la stabilirea esraeliților în Țara Făgăduinței. Printr-o lucrare măreață, Dumnezeu Și-a folosit robii pentru realizarea planului Său. Însă, când fiii lui Israel au păcătuit, El i-a părăsit pentru că nu s-au căit. Aceasta trebuie să slujească drept avertizare celui care a fost chemat pentru realizarea lucrării sfinte, din moment ce Domnul este sfânt și nu va tolera în nici un fel pe cel care se întinează prin orice nelegiuire. Pentru ca asta să nu se întâmple cu noi, trebuie să ne purtăm cu înțelepciune și, astfel, să bucurăm pe Domnul.

            Cel Preaînalt nu poate umbla cu cel care se dedă păcatului, fiindcă cine se întinează se unește cu vrăjmașul. Omul care se lasă amăgit de ispită și și-o asumă se desface de Tatăl. Astfel, rămâne în mâinile duhului greșelii și se lasă înșelat în toate domeniile vieții, începând să trăiască în imoralitate, necinste, neascultare, lăcomie etc. Ori, cei care au căzut în ispită și s-au îndepărtat de Domnul vor fi părăsiți.      

            Cine încetează de a umbla în credință și, în consecință, comite o nelegiuire își va purta stigmatul faptelor sale, întinându-se pe sine, și nu lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta este făcută de El, care nu va folosi nimic din păcat. În momentul în care cineva își asumă din inimă ceea ce spune diavolul, acest om nu mai este folosit de Domnul. Acesta poate avea experiență, să vorbească limba poporului lui Dumnezeu, dar nu va avea ajutorul sfânt.

            Suntem chemați să fim generația de biruitori, de unși care umblă cu Dumnezeu și, de aceea, suntem unelte în mâinile Sale. Însă, cine încetează de a urma pe Domnul și, nevoind să se convertească, scornește tot felul de mijloace de înșelăciune de sine și a altora, care sunt contrare celor folosite de Dumnezeu, își dă seama că ceea ce a făcut a fost lucrarea omului, fără nicio participare a Duhului Sfânt. Pe lângă faptul că nu va primi nicio răsplată, cel care nu și-a îndeplinit sarcina va fi pedepsit.  

            A sta de veghe și a se ruga sunt porunci ale lui Isus pentru ai Săi (Matei 26.41). Cine nu face asta neapărat greșește și, astfel, se exclude de la binecuvântare. De ce să te lași amăgit de păcat și să nu dai lui Dumnezeu dreptul de a-ți îndruma pașii pe căile Sale ? Cei care sunt călăuziți de Duhul Sfânt arată cât valorează faptul de a fi fiu al lui Dumnezeu. Domnul este Tată numai celui care Îi este fiu.  

            Cel Preaînalt se bucură nespus când Își vede fiii cu inima plină de înțelepciune. El nu Se bucură când aceștia devin religioși, ci când devin înțelepți. Trebuie să știi că înțelept este cel care se lasă călăuzit de Duhul Sfânt și, astfel, puterea îi este mult mai mare decât cea a vrăjmașului.

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares