Fiii lui Dumnezeu sunt oameni născuți din nou în Isus Hristos, nu au vicii și au fost făcuți pentru a trăi izbăviți de păcat, departe de robia lui Satana, pentru a fi lumina lumii în Domnul (Matei 5.14). Cu toate acestea, unii se lasă înșelați de vrăjmaș și, astfel, fac de rușine bunul Nume ce este pomenit pentru a-i ajuta, atrăgându-și în plus necinstire și osândire.

            Nu există nimic mai trist decât să vezi un frate cum cade în păcat, căci întoarcerea îi este mereu violentă. De fapt, calea inversă nu ar trebui să fie făcută niciodată. Cu toate acestea, este sigur că Dumnezeu acordă iertarea celui care s-a îndepărtat de El, dar întoarcerea acestui om este diferită de intrarea unui păcătos în Împărăția Cerurilor, căci acesta fusese deja făcut din nou, însă iarăși a păcătuit. Patima ce l-a făcut să părăsească Împărăția lui Dumnezeu îl va face să nu revină la sfințenie și, astfel, să nu se izbăvească de lucrarea vrăjmașului.        

            Cuvântul lui Dumnezeu ne sfătuie că, de vedem un frate greșind, trebuie să-l chemăm și să-l mustrăm. Însă, de nu ne aude, trebuie să ne luăm doi martori și, din nou, să le dăm sfatul potrivit. Dacă și de data aceasta nu ne aude, trebuie să-l ducem la biserică și, de nu ne va lua sfatul în seamă, trebuie considerat păcătos și atras de firea lumii. Dar, nu întotdeauna respectăm acești pași, care, fără îndoială, sunt foarte importanți.

            Omul poate comite păcat și, fiind mustrat sau dându-și seama de greșeală, îl mărturisește, cerându-și iertare și întorcându-se la comuniunea cu Tatăl. Cu toate acestea, sunt unii ce au părăsit Calea, au căzut în greșeală și acum trăiesc fără nicio grijă în nelegiuire. Din această cauză, aceștia stau departe de Domnul și se pun în slujba celui rău. Este evident că Dumnezeu poate să-i îndrepte de îndată ce acestora le pare rău cu adevărat.    

            În mod contrar celor ce au greșit – care trebuie mustrați de cine și-a dat seama de greșeala lor – cei care trăiesc deja în păcat trebuie mustrați în prezența tuturor, odată ce nu dau atenție la ceea ce Duhul lui Dumnezeu le spune. Mustrarea în public va putea să le deschidă ochii pentru a le părea rău și, astfel, să revină la comuniunea cu Tatăl.

            Pe de altă parte, oamenii ce se află sub ispită își vor putea da seama de pericol și, astfel, să ieie hotărârea înțeleaptă de a se opune vrăjmașului ce îi ispitește. De vor cădea, vor trece prin aceeași rușine de a fi mustrați public. Cine trăiește în păcat și nu se căiește va ajunge negreșit în pierzania veșnică.  

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares