De mai multe ori, poporul lui Dumnezeu a auzit că lupta era a Domnului. Iosua a spus că lucrarea era încheiată, când, în realitate, încă era mult pământ de cucerit. Dacă Cel Atotputernic era cu Iuda, ce oare a împiedicat pe acel popor să-și îndeplinească porunca cu desăvârșire? Nu înceta de a păzi tot ceea ce ți-a fost cerut. Carele de fier, sau orice altă cucerire a umanității, nu trebuie să fie obstacole pentru cine are credință. Așadar, străduiește-te pentru a nu comite aceleași greșeli sau altele și mai grave.

            Locuitorii din Iuda știau că Domnul este Viteaz în luptă. Dacă Dumnezeu era cu ei, de ce nu au terminat lucrarea ? Însă, înainte de a judeca pe liderii din fruntea poporului lui Dumnezeu, poporul de laudă și toată națiunea, să fim atenți fiindcă este posibil să comitem aceeași greșeală – aceea de a înceta de a duce lupta cea bună (2 Timotei 4.7). Însă, asta nu se poate întâmpla, căci, până la urmă, mulți membri din familia noastră nu au cunoscut încă noua naștere.

Dacă era încă mult pământ de cucerit, de ce Iosua a dat lucrarea ca terminată ? Facând o paralelă cu viața noastră, de ce postim mai mult, de ce nu ne ducem la adunări, nu ne străduim să ne întărim credința cum se făcea în trecut ? Dumnezeu nu mai are oare nimic de făcut în noi ? De ce intereseul pentru lucrurile lumești a pus stăpânire pe mulți creștini ? Câți nu s-au dedat celor mai josnice practici? Nu este asta lucrarea demonului?

Dacă Dumnezeu era de fapt cu Iuda, ce a împiedicat îndeplinirea până la capăt a poruncii? Cu siguranță, acesta trebuie să fie sentimentul ce îi cuprinde pe mulți creștini când cresc în credință. Caleb a spus că, în ciuda celor 85 de ani ai săi, forța nu i se schimbase (Iosua 14.10). Unde sunt cei care , într-o bună zi, au crezut în Domnul și au făcut minuni? Fără îndoială, am trăit ca religioșii și păcătoșii.  

            Cea mai mare greșeală pe care cineva o poate comite este de a nu îndeplini ceea ce i s-a poruncit. Fiindcă, astfel, diavolul pătrunde în inima neascultătoare, iar omul respectiv ascultă de trup și se strică moral și duhovnicește. Semnalul căderii se dă, de exemplu, prin hainele pe care începe să le folosească, prin interesul față de lucrurile lumești și nepăsarea față de închinarea vieții sale. Așadar, altarul Domnului devine un loc al groazei, și nu al dragostei.

            Care a fost motivul pentru care poporul lui Iuda a lăsat ca atunci carele de fier să-l umple de frică? De ce permitem ca legi sau amenințări ale oamenilor să ne înfricoșeze? Unde sunt cei asemenea lui Pavel și Sila, cărora nu le este frică de a fi biciuiți în piața publică, și nici să laude pe Domnul în temniță? Cântările lor au provocat un cutremur de pământ, iar temnicerul cu toată familia sa au fost scăpați (faptele Apostolilor 16.31).

            Câți oameni nu au aflat că, prin tăria credinței lor, merită să se supună lui Dumnezeu? Ce spune familia ta despre cum te porți în credință? Ce concept aplică partenerul tău în viața sa? Mare atenție la purtările tale, căci, fără a-ți da seama, poți comite aceeași greșeală a lui Iuda, iar asta, cu siguranță, nu este pe placul lui Dumnezeu. Încrede-te în Cel Preaînalt și termină lucrarea pe care El ți-a încredințat-o!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares