Misiunea noastră cea mai mare este de a face lucrarea pentru care am fost chemați, la fel precum Bețaleel și Oholiab, care au știut să răspundă afirmativ chemării sfinte. Aceștia au înțeles că harul pe care-l aveau le-a fost dat de Domnul și l-au pus în slujba cauzei sfinte. De fapt, ambii nu au făcut decât să fie gata de a-i învăța pe alții și, fiind cinstiți, au fost responsabili de primirea ofrandelor aduse de popor pentru slujba sfântului locaș.

            Nu este greșit de a-ți dovedi iscusința în casa lui Dumnezeu, și nu este nimic mai înălțător decât de a-ți pune forțele, înzestrările, înțelepciunea și priceperea în lucrarea Tatălui nostru. Cei care s-au dedicat Domnului pentru a-I realiza lucrarea, sau pentru a-și ajuta aproapele, vor conchide că ceea ce au făcut a fost de a investi, și nu de a irosi timp, nici mijloace, căci vor primi înapoi mult mai mult decât au investit.    

            Contează câtuși de puțin unde am fost chemați, de răspundem chemării Domnului. Ori, sănătatea, mijloacele sau înzestrările ne sunt date cu un scop mai mare, iar cei care știu să spună ”da” lui Dumnezeu descoperă că se vor dezvolta din toate punctele de vedere ; în plus, mâna Domnului se va afla mereu deasupra celui care se lasă folosit de Duhul Sfânt. Chiar și o operă de caritate este o lucrare realizată de Învățător; așadar, cel mai drept este de a ajuta pe oricine cere ajutor, căci, astfel, o poruncă cerească va fi îndeplinită.

            Toată lumea are ceva de dat: unii au aptitudini pentru lucrul manual, alții, pentru lucrul intelectual etc. Cine este atins de Duhul Sfânt va afla că, cerându-ne ceva, El ne dă prilejul de a fi răsplătiți; astfel, vom primi și mai mult din mâinile sfinte. Tot ceea ce ai – până și zâmbetul, privirea sfântă și alte asemenea atribute – trebuie oferite Domnului.

            Cele două personaje biblice citate în acest mesaj nu numai că au făcut personal lucrarea, ci și au fost dispuse să-i inițieze și pe alții. Din această cauză, casa Domnului era frumoasă și gata de a primi pe poporul lui Dumnezeu. Același lucru trebuie să se întâmple în zilele noastre: dedică-ți o parte din timpul tău și din înzestrările tale ca o ofertă plăcută Tatălui și, atunci, vei vedea că El știe să te răsplătească. A face un bine în Numele Domnului oricui are nevoie este o moștenire ce ne răsplătește mult.  

            Trebuie să fii cunoscut pentru ceea ce faci cu harul ce ți-a fost dat – trăsătura de caracter cea mai mare a unui om în Dumnezeu este cinstea. Bețaleel și Oholiab o aveau într-atât încât Moise a cerut să li se dea lor avutul ce îi fusese încredințat lui. Cel care dă din harul său (inteligență, înzestrări și alte atribute) poate să i se încredințeze, cu siguranță, și alte lucruri mai mari.

Există un lucru față de care toată lumea trebuie să se preocupe: ceea ce am primit trebuie împărțit. Cine ține numai pentru sine cunoaștere, daruri sau moșteniri nu are o purtare potrivită. Însă, celor care știu să-și ajute aproapele nu le va lipsi ajutorul în nevoi.    

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares