Domnul, după ce a înviat, S-a arătat la doi ucenici ce mergeau pe drumul spre Emmaus. La început, au crezut că este un om ca oricare altul ce s-a apropiat de ei. Însă, când El S-a lăsat văzut, a dispărut. Atunci, aceștia au rămas uimiți și au spus cum inima li s-a însuflețit pe drum. Cu bucurie, s-au dus de i-au căutat pe ceilalți apostoli și le-au povestit despre întâmplare. Însă, aceștia nu i-au crezut.

Faptul important este că cei doi ucenici nu știau că Acela este Domnul. Deseori, fiind apăsați de dezamăgiri, probleme sau necazuri, nu reușim să recunoaștem pe Dumnezeu așa cum El ni Se arată.

Este incredibil, dar cei doi proroci au crezut că Domnul era un om obișnuit, iar cu noi se poate întâmpla la fel. De nu suntem în Duh, Cuvântul Său – care este unul dintre mijloacele prin care El ni Se arată – va fi perceput ca ceva emoțional, care, venind într-un moment de criză, sau printr-o ”simplă coincidență”, ne aduce mângâiere. De aceea, fii atent, căci Sfânta Scriptură ne asigură că Dumnezeu ne va ajuta în nevoi (Psalmii 46.1).

De îndată ce și-au dat seama că este Isus, El a dispărut. Ori, Domnul nu-Și va schimba nici față de noi modul de a ni Se arăta. El ne vorbește inimii, ce arde în prezența Sa și, atunci, trebuie să ne purtăm cu credință. Nu încerca să vezi pe Domnul sau pe un înger, și nici nu încerca să afli vreo manifestare fizică a Celui Preaînalt. Metoda dreaptă de a fi călăuzit este prin Sfântul Duh, ce ne îndrumă în Adevărul desăvârșit – Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 16.13).

Semnul cum că Cel Preaînalt vorbește cu noi este bucuria ce ne cuprinde inima, precum s-a întâmplat cu cei doi ucenici, care au spus că inima le ardea. Sunt momente în care emoția sufletească pe care Dumnezeu o induce este atât de mare încât ajungem să credem că nu vom rezista unei asemenea însuflețiri. În asemenea clipe, ceva din suflet ne face să înțelegem că Tatăl este Cel care ne vorbește, chiar de nu am mai trecut niciodată printr-o asemenea experiență.

De îndată, cei doi ucenici s-au dus în căutarea celorlalți ucenici și le-au povestit cele întâmplate. Era vestea cea mai mare pe care ar fi putut să o primească despre Mântuitor: Învățătorul înviase precum făgăduise. Astfel, toate făgăduințele sfinte aveau să se împlinească. De aceea, diavolul a fost biruit pe vecie, iar ei au ajuns în Împărăția lui Dumnezeu.  

Însă, deși cei doi ucenici au vorbit sub ungerea Sfântului Duh, ceilalți nu i-au crezut. Așadar, fii mereu atent, fiindcă, în orice clipă, Domnul poate folosi pe cineva pentru a ne da vestirea Sa și, de nu credem, nu vom reuși să ne însușim ceea ce ne este dat să cunoaștem. Nu trebuie să luăm în seamă orice fleac ce ni se arată, însă, trimisul lui Dumnezeu ne va vesti cuvinte sfinte.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares