Sunt lucruri pe care mulți oameni le pierd fiindcă nu știu ceea ce Cuvântul spune despre un anumit subiect. David a înțeles că Dumnezeu îi este tăria și scutul; în consecință, a fost ajutat prin faptul că inima i s-a încredințat în Cel Preaînalt. Indiferent de mărimea vrăjmașului și de încercările prin care trecea, acest rob al Domnului trăia vesel și niciodată nu slăvea pe Cel Atotputernic prin cântările altuia. Te vei încrede în Dumnezeu când vei înțelege că El îți este și ție tărie și scut.

            Fără a cunoaște ceea ce sfântul Cuvânt ne spune, nu trebuie să așteptăm ca să fim ajutați în greutățile noastre. Pierde mult cine nu știe ceea ce Scripturile spun despre drepturile sale în Hristos. De fapt, când vine încercarea, cei care încetează de a căuta ceea ce le aparține nu au nicio idee despre ce purtare ar trebui să abordeze. Cel mai rău este că, în momentele cruciale, acest fel de om este susceptibil de a primi sfat de la oricine altcineva, și nu de la Dumnezeu.

            Pare simplu, însă vei pierde mult de nu vei înțelege că tăria și scutul îți sunt Dumnezeu însuși. Deși Domnul este măreț și sălășluiește într-un înalt adăpost, El spune că este Stânca noastră. După cum observați, El nu doar ne întărește, ci ne este propria tărie. Așadar, cum putem spune că nu vom fi biruitori dacă El este în noi pentru a ne face mai puternici decât adeversarul ?      

           Pe lângă faptul de a ne fi tăria noastră, El este și scutul nostru. De vei avea această înțelegere și, crezând în ceea ce îți este slujit, vei crede că nicio săgeată din iad nu te va atinge, vei trăi în pace și vei trece prin viață nevătămat. De aceea, David a spus: O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. (Psalmii 91.7). Cuvântul sfânt trebuie primit așa cum a fost scris.

            David ne deslușește o mare taină: el a fost ajutat pentru că a crezut. Dacă inima nu crede în ceea ce Domnul îți spune prin propovăduire, prin citirea Bibliei sau prin cugetarea la ceea ce Biblia ți-a atras atenția, nu vei reuși să crezi. A-ți pune încrederea în Domnul nu este ceva ce facem cu multă sforțare; pur și simplu, vom înceta de a crede în amenințarea celui rău și vom începe să credem în ceea ce Tatăl ne spune inimii.

            Pentru David conta câtuși de puțin mărimea dușmanului; el era mereu vesel, chiar și la necaz sau încercări (Psalmii 119.92). Inima încrezătoare nu-și pierde vioiciunea ce îi este dată de revelația Cuvântului. Până și slava lui David venea direct de la Domnul în marea adunare. El lăuda pe Dumnezeu prin cântările sale, și nu ale altora.

            Înțelegând că Domnul îți este și ție tărie și scut, vei avea încredere. Asta este ceea ce trebuie să cauți; până la urmă, ”a mânca cu mâinile altora” nu va produce credința adevărată ce mișcă puterea sfântă. Când vei fi învățat de Dumnezeu, inima ți se va înveseli și, astfel, știind ceea ce este în Hristos și ce poți face în Domnul, vei birui.    

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares