În afară de singurul Dumnezeu, Creatorul cerurilor și pământului, nu există o altă ființă pe care să o putem striga. De altfel, chiar de ar exista, nici nu ar fi necesar, căci Domnul este absolut. Apoi, orice strigare adresată oricui – chiar de este cuiva bine-intenționat – va ajunge la diavol.

            Ori, necunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu nu scutește pe nimeni de vina de a se ruga la o ființă nepotrivită. Este adevărat că Cel Preaînalt nu ia în considerare păcatele comise în vremuri de neștiință, dar poruncește tuturor oamenilor să se căiască imediat (Faptele Apostolilor 17.30). Domnul nu răspunde unei rugăciuni făcute unei făpturi diferite de a Lui, chiar din neștiință. Însă, toți oamenii trebuie să aprofundeze Scriptura, căci, în Ea, vor afla că rugăciunea trebuie să fie făcută numai lui Dumnezeu (Ieremia 29.12).

            Marele avantaj al tuturor este că Domnul este milostiv. Așadar, firea Sa fiind milostivă, putem să ne rugăm cerându-I să se îndure de noi și să grijească de noi, căci, chiar de ne lipsește cunoașterea lucrurilor duhovnicești, El vede lipsa capacității noastre de a înțelege cum puterea Sa lucrează.

            Fratele meu, dacă răspunsul nu vine, continuă să chemi, căci două lucruri se pot întâmpla: ori Domnul te va auzi, văzând că nu ai destulă înțelegere pentru a determina binecuvântarea ta, ori te va învăța ceea ce să faci. Tatăl știe cum să procedeze cu fiii Săi, chiar de aceștia nu sunt cu totul în măsură să-și însușească cum se cuvine binecuvântarea. Aceasta nu înseamnă, însă, că putem fi trândavi și putem înceta de a învăța Cuvântul Său sau de a fi atenți la ceea ce El ne propovăduiește, iar, de va fi așa, vom fi judecați drept păcătoși pentru faptul de a fi greșit cu voie.

            În toată Scriptura, nu întâlnim nici măcar o dată vreo situație în care Domnul să nu-i fi auzit pe cei care L-au căutat cu credință. De fapt, cine are aceste ingrediente are capacitatea de a se ruga la Domnul și de a primi răspunsul cel sfânt favorabil. Dumnezeu nu a încetat niciodată de a nu-Și ține vreo făgăduință (Evrei 10.23b). Dimpotrivă, El încredințează că oricine va căuta va găsi; celui ce bate i se va deschide, iar celui ce cere i se va da (Matei 7.7,8).

            Oamenii care au dobândit reușită în vremurile biblice au făcut-o prin mijlocirea credinței. De fapt, credința biruie mereu, căci este ca o încuviințare a Domnului că suntem pregătiți pentru a primi ceea ce El ne spune că ne aparține. Prin credință – și nu prin alt mod – eroii din vechime au obținut atâtea biruințe (Evrei 11), iar cu noi se va întâmpla la fel.

            Lui Dumnezeu I-a plăcut să ne facă poporul Lui. Trimițându-L pe Isus să moară în locul nostru, El știa de durerea prin care Hristos va trece. Chiar și așa, Tatăl ceresc a adus jertfă pe Fiul Său pentru ca fiecare dintre noi – izbăvindu-se de împărăția întunericului și încredințându-se Mântuitorului – să dobândească mântuirea și să fie primit de El cu bucurie.            

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares