În lumea duhovnicească, există o singură ființă ce are puterea absolută: Dumnezeu cel unic, Creatorul tuturor lucrurilor existente. De fapt, în plus față de El nu a existat niciodată și nici nu va exista vreodată un alt Dumnezeu. Așadar, toate rugăciunile pe care le facem trebuie să fie îndreptate către El; până la urmă, cine Îl are drept Stăpân, Îl are alături pe Cel Atotputernic. Astfel, în aceste condiții, nu va pierde niciodată vreo bătălie, căci Cel Preaînalt este cel care comandă toate oștirile cerești.

Domnul este deținătorul unei puteri nelimitate, iar voia Sa este realizată de diferite oștiri, ce sunt compuse din îngeri care primesc misiunea de a vindeca, de a elibera, de a face minuni și de a rezolva cele mai diferite cereri adresate lui Dumnezeu. De aceea, rugămințile noastre trebuie să fie îndreptate către Cel Atotputernic, căci El este cel care hotărăște lucrătorilor Săi lucrarea ce trebuie realizată.

Cel Preaînalt, care a creat toate lucrurile, pe care le ține prin puterea Sa (Evrei 1.3b), și care se îngrijește de tot Universul fără nicio problemă, căci El este omniprezent – aceasta însemnând că, aflându-se peste tot, are capacitatea de a se îngriji de toți cei care Îl caută.  

            Domnul Însuși spune că locuiește în locurile preaînalte și mărețe (Isaia 57.15a), dar stă și cu omul ce are inima zdrobită. În Biblie, putem vedea că Isus S-a pus la dispoziția celor aflați în nevoi și i-a chemat pe toți cei slăbiți și fără de vlagă să se încreadă în El, pentru a fi înviorați (Matei 112.28). Aceasta este ceea ce psalmistul a făcut prin rugăciunea sa, cerând ca Dumnezeu să-i audă rugăciunea și să dea ascultare cererii sale (Psalmi 61.1).

            Altă atitudine a psalmistului a fost aceea de a se adresa Celui Preaînalt cu numele de Dumnezeul lui Iacov. Domnul a primit acest nume prin faptul de a-l fi auzit pe Iacov când fratele acestuia, Esau, s-a dus înaintea lui cu patru sute de oameni (Geneza 32.6), căci jurase că, într-o bună zi, îl va ucide. Ori, fără îndoială, Esau l-ar fi învins pe Iacov și, astfel, și-ar fi îndeplinit reaua făgăduință. Însă, din poruncă sfântă, patriarhul evreilor s-a întors în țara lui, luându-și cu el fiii si câțiva robi. Așadar, petrecând toată noaptea în rugăciune (Geneza 32.9-12), Domnul i s-a arătat în chip de înger, cu care patriarhul s-a luptat până l-a răpus (Geneza 32.24-28).  

           Cel Atotputernic îi promisese lui Iacov că va griji de el pe toată durata drumului, iar patriarhul, la rândul său, a crezut, asumându-și această făgăduință. Așadar, cum a biruit în luptă, Dumnezeu a îmbunat inima lui Esau (Geneza 33.4). Fratele meu, nu uita niciodată că Cel Preaînalt îndeplinește ceea ce El promite! Însă, dacă nu ai cunoscut încă bunătatea și puterea lui Dumnezeu de a aduce rezolvare nevoilor poporului Său, profită acum și du-te înaintea Lui în rugăciune și, cu credință, vorbește-I despre nevoile tale, cu credința că El va griji de tine.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares