Unul dintre semnele că am fost mântuiți este dorința pe care o simțim în prezența lui Dumnezeu. De fapt, cine nu-L caută pe Domnul și nici nu-i face plăcere să I se închine trebuie să se analizeze pentru a se asigura că este mântuit sau nu. În cei care au renînviat, există o dorință profundă și nesfârșită de a se afla aproape de Cel Preaînalt. Așadar, dacă lumea încă te atrage, dacă o muzică de petrecere te încântă sau simți, de exemplu, dorința de a participa la sărbători ce nu slăvesc Numele Domnului sau te uiți la emisiuni ce sunt pe placul celor neconvertiți, caută imediat ajutorul cel sfânt, căci, probabil de afli departe de Împărăția Cerurilor.

            Când suntem aproape de Dumnezeu, ne face plăcere să ne rugăm și să ne închinăm ore în șir; mai mult, facem tot posibilul să împărtășim aceste momente cu Tatăl. Pentru cel mântuit, a citi Biblia este ceva plăcut – cât și faptul de a auzi vorbindu-se despre Isus –, iar simțirea dragostei lui Dumnezeu îl emoționează. Există multe lucruri bune pe care le facem, însă, fără îndoială, cel mai bun dintre toate este acela de a fi în comuniune cu Cel Preaînalt. Dacă cumva cineva simte dezinteres pentru lucrurile sfinte, aceasta este o dovadă că se află foarte departe de Tatăl. Însă, nu este bine ca omul să se afle în această situație, căci, astfel, devine nemulțumit, meschin, o pradă ușoară ce va cădea în ispita vrăjmașului.

            Fratele meu, nu înceta să căuți adevărata comuniune cu Domnul, căci, când aceasta lipsește, omul vede ceea ce nu ar trebui, aude glasul vrăjmașului și îl confundă cu cel al bunului Pastor. Pe de altă parte, când suntem în legătură cu Dumnezeul nostru, suntem în stare de a birui toate atacurile rele, dar, de nu, suntem pasibili de tot felul de greșeli. Noi putem umbla împreună cu Cel Atotputernic numai dacă există între noi și El o înțelegere mutuală.

            Adevărul este că toată ființa noastră trebuie să fie în comuniune cu Sfântul Cuvânt și ceea ce este mai bun în viață se înfăptuiește când dorim să fim alături de Domnul pentru a-L slăvi. Așadar, este de ajuns să ne deschidem gura în rugăciune pentru ca El să ne audă și să ne cuprindă cu brațele Sale. Fiind departe de Dumnezeul nostru, nu pricepem, nu suntem plăcuți și nici nu ne purtăm cum ar trebui. Astfel, vom fi osândiți drept robi răi și neascultători. Însă, vom fi răsplătiți de mergem cu Cel Preaînalt.

            Viața noastră de pe pământ este foarte scurtă. Nici nu am apucat bine să ne bucurăm de ea că, după unele experiențe, îmbătrânim deja și ne îndreptăm spre veșnicie. Cel mai bine, așadar, este de a ne petrece zilele pregătindu-ne în duh și împlinind poruncile sfinte, căci, fără îndoială, cu Cel Atotputernic în viața noastră, vom fi făpturi binecuvântate.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares