Oamenii care se vând diavolului devin nemiloși, iar dragostea ce spuneau că o au pentru noi se transformă în ură. Până și cei care se luptau cu cel rău, acum îl sprijină. De fapt, când omul lasă ca duhul răului să-i pătrundă în viață, este capabil să scornească cele mai grozave minciuni, să aducă falsă mărturie și să comită înșelăciuni. Însuși Isus ne-a prevenit că va veni vremea când oricine va ucide crezând că aduce o slujbă lui Dumnezeu (Ioan 16.2). Dar ce preț scump nu va plăti cel care se va purta astfel!

Omul care se vinde celui rău își are inimă ferecată la glasul Sfântului Duh, căci, chiar de trece prin momente de sfințenie – când cugetă și ajunge să se căiască –, vrăjmașul lucrează pentru ca acesta să nu-și plece urechile la sfaturile cele sfinte. Însă, cine este ispitit de vorbele diavolului nu știe că răul pe care și-l face sieși este cu mult mai mare decât cel pe care încearcă să-l facă celorlalți, căci împiedică pe Duhul lui Dumnezeu să-l folosească într-o sarcină fără de prihană.  

Unul dintre semnele prin care cineva s-a dedat nelegiuirii este modul de a vorbi ironic, cu ură și viclenie. În acest psalm, David spune că vrăjmașii vorbesc cu cuvinte semețe, ca și cum ar fi stăpâni pe adevăr. Ori, cel mai bun lucru de făcut pentru acești oameni este de a interveni pe lângă Domnul, astfel încât El să se îndure de ei și să folosească pe cineva pentru a le deschide ochii, căci, cum sunt asupriți de Satana, nu există argumente de bun simț care să-i facă să-și schimbe părerea.

Alt semn cum că duhul păcatului îi folosește pe acești oameni este modul în care se uită la noi. Cuvântul sfânt spune că, așa cum leii stau la pândă după pradă, acești oameni au o privire rece, hotărâtă și nici nu-și amintesc de binele ce li s-a făcut în trecut. Ceea ce îi interesează este numai profitul, plăcerea necurată de a ne vedea prăbușindu-ne, cât și izbânda pe care cred că o obțin. Însă, cum Domnul este drept, credincios Cuvântului Său și înfăptuitor al dreptății, acești oameni nu vor reuși să dobândească această plăcere diavolească.

Cine este posedat de duhul greșelii nu mai este conștient de ceea ce face și, din dorință proprie, ajunge să se îndepărteze de Adevăr. De fapt, lui nu-i pasă dacă prin purtările sale se răscoală sau nu împotriva adevăratei înțelepciuni; până la urmă, scopul său se mărginește la faptul de a-l vedea nimicit pe robul lui Dumnezeu. Însă, acest lucru nu se va întâmpla, fiindcă, chiar dacă cei credincioși în Domnul se vor împiedica, nu vor cădea, căci Biblia spune că Domnul îi va sprijini cu dreapta Sa biruitoare (Psalmi 136.11,12; Isaia 41.10).

Omul folosit de Satana încearcă să pară nevinovat asemenea puiului de leu ce stă la pândă în culcușul lui, dar care, când reușește să se apropie de pradă, atacă precum un leu în toată puterea. Însă, Cel ce păzește Israelul este Păzitorul nostru și, în niciun chip, nu va permite ca cel rău să ne biruiască (Psalmi 121.4-8).

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares