A fi rob al lui Dumnezeu nu înseamnă să fii izbăvit de asupririle pe care vrăjmașul le pregătește, însă, există o armă pe care nelegiuiții nu o au – locul de adăpost în Cel Preaînalt. Acesta se găsește în Cuvântul Său și în El trebuie să viețuim pentru ca cel rău, când hotărăște să ne atace, să nu aibă izbândă. Prigonirile ce se pornesc împotriva noastră, chiar dacă pot fi ucigătoare, nu trebuie să ne sperie, căci de niciun fir de păr nu se pot atinge dacă nu este potrivit voinței sfinte (Matei 10.28-30).

Viteazul David nu era scutit de răutatea unora dintre contemporanii săi, căci Satana era cel care se folosea de aceștia. Tot la fel, și oamenii de astăzi cu credință în Domnul nu sunt cu totul la adăpost de lucrările gheenei. Însă, contează câtuși de puțin câtă ură încearcă vrăjmașul să pună în inimile unor anumiți indivizi, căci noi, robi ai Celui Preaînalt, suntem păziți de Cel care are puterea de a nu lăsa ca nicio săgeată să ne atingă. Chiar dacă este vorba de cea mai grozavă ură împotriva cuiva, Dumnezeul nostru este mult mai puternic decât orice armă folosită de împărăția întunericului și nimic, absolut nimic, nu ne poate face rău.

La fel ca David, trebuie să ne rugăm cum se cuvine, exprimându-ne potrivit Sfântului Cuvânt, iar aceasta cu toată credința. Biblia spune că niciun rău nu ni se va întâmpla și nicio urgie nu se va apropia de cortul nostru (Psalmi 91.10). Așadar, de ce oare să te temi, chiar de este să te amenințe cu nări aruncătoare de foc mistuitor? Pune grijile în mâinile Tatălui și odihnește-te liniștit, căci Păzitorul tău nu doarme niciodată (Psalmi 121.4).

Încrede-te în revelația sfântă, ceea ce înseamnă să te adăpostești la umbra Celui Atotputernic. Suntem atât de aproape de Domnul, încât suntem ocrotiți de Umbra As și putem să ne odihnim în pace. Asta este ceea ce psalmistul a cerut și, de aceea, deși a luat parte la multe bătălii, nu a fost schilodit și nici nu a rămas cu vreo rană în trup. Dumnezeu este cu fiii Săi de azi așa cum a fost cu cei din vechime.

Cel care asuprește pe vreun fiu al lui Dumnezeu este un nelegiuit, și chiar dacă ar avea vreun motiv pentru asta, dacă dragostea Tatălui îi atinge inima, aceasta îl va împiedica să facă vreun rău robilor Săi. Astfel, nelegiuitul mănâncă și se șterge la gură, iar apoi zice că nu a făcut nimic rău (Proverbele 30.20). Așadar, din cauza nelegiuirii sale, va primi răsplata pe care o merită.

Fratele meu, fii tot timpul în Dumnezeu și nu te speria de vrăjmașii firii lumești. Cine ridică mâna pentru a face o falsă acuzare va putea, într-o bună zi, să ne cauzeze o daună și mai mare dacă Dumnezeu nu ne ocrotește. Dar El ne ocrotește, căci este credincios! Vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! (Matei 18.7).

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares