Urmând călăuzirea sfântă, împăratul David a făcut această rugăciune, iar după aceea, la porunca Duhului Sfânt, a consemnat-o pentru ca să ne fie și nouă un îndrumător cu privire la ceea ce trebuie făcut pentru a ne găsi rezolvarea problemelor. Vrăjmașul nu ne va da niciun răgaz și, pentru ca poftele sale necurate să nu se împlinească, trebuie să fim călăuziți de neprihănirea Domnului. Lucrarea pe care Hristos a realizat-o pe Calvar ne va scăpa de furia adversarului.

Neprihănirea lui Dumnezeu ne conferă eliberarea deplină, căci Isus, care a înfăptuit-o, a suferit judecata noastră. Orice ar încerca diavolul să facă sau orice rău ți-a făcut, înțelegând că scăparea ți-o vei dobândi prin lucrarea realizată de Învățător pentru binele tău, asumă-ți locul în Hristos și, astfel, vei fi ferit de orice vicleșuguri ale celui rău.

Vrăjmașii noștri sunt dracii, care continuă să ne tot spună că nu vom reuși să ne eliberăm de sub asuprirea lor. Ei înceracă să ne ispitească cu cele mai necurate păcate și, chiar de le-am răbdat atacurile, ei ne pun în minte că prin simplul fapt de a fi suferit ispita înseamnă că am căzut în păcat. Ori, Domnul Isus, de exemplu, a fost ispitit în toate lucrurile, dar nu a păcătuit niciodată (Evrei 4.15). De fapt, creștinul trebuie să-și cunoască drepturile în Hristos pentru a nu se lăsa amăgit de ispita diavolului, și nici să nu-și slăbească credința.

Nimic din ceea ce lucrătorii Iadului vorbesc este adevărat. Taina de a nu lăsa gândurile celui rău să-ți cuprindă mintea este de a se întări prin ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, credința ți se va întoarce în inimă, iar tu vei putea umbla liber. De la diavol vine numai ceea ce nu este bun, iar tot ceea ce el face este înșelător; de aceea, nu-i da niciodată nici cea mai mică atenție.

Adu-ți aminte de suferința lui Isus: El ne-a purtat bolile, păcatele și pedeapsa ce ne aduce pacea (Isaia 53.5). Nu te supune niciunei lucrări a lui Satana. Să știi că, de te vei îndepărta de neprihănirea sfântă, vei ajunge în mâna diavolului ; însă, întărindu-te prin revelația Cuvântului, te vei pune în brațele Celui Atotputernic, unde cel rău nu va reuși niciodată să te asuprească sau să te facă să suferi.

Cerând ca Cel Preaînalt să-i netezească sub pași calea sfântă, psalmistul nu a vrut să spună că a lui Dumnezeu cărare este șerpuitoare, ci că el nu reușea să o vadă în mod clar. De fapt, de n-ar fi fost ajutorul Tatălui, niciun muritor nu ar fi putut să vadă asemenea cale. El a cerut ca Domnul să-i călăuzească ochii pentru ca să poată vedea drumul binelui și al succesului. Cine va face aceeași rugăciune nu va ști ce este nereușita în viață.    

De asemenea, trebuie să facem mereu această rugăciune, altfel, nu vom reuși să ne aprofundăm viața duhovnicească. Numai cu ajutorul sfânt, vom deosebi cărarea folosită de Dumnezeul nostru și vom umbla pe ea. Odată ce ochii ne sunt limpeziți, sau calea netezită sub pașii noștri, nu ne vom mai împiedica, ci, da, ne vom nimeri pașii.

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares