Lucrul acesta s-a întâmplat numai după porunca Domnului, care voia să lepede pe Iuda dinaintea Lui, din pricina tuturor păcatelor săvârşite de Manase şi din pricina sângelui nevinovat pe care-l vărsase Manase şi de care umpluse Ierusalimul. De aceea, lucrul acesta Domnul n-a vrut să-l ierte.
2 Împăraților 24.3,4
După ce Ezechiel a murit, regatul lui Iuda a avut o serie de regi care nu au fost buni deloc, cu excepția lui Iosia, care a știut să domnească cu înțelepciune. Manase, fiul lui Ezechiel, care i-a urmat, a fost unul dintre cei mai răi regi ai acelui popor. Fiind succesorul viteazului Ezechiel, se așteptase de la el o domnie asemănătoare, însă acesta s-a purtat ca unul dintre cei mai mari mișei ai acelei țări.
Manase a fost cu totul împotriva Domnului, recurgând la închinarea la idoli, după cum făcuse Ahab în Israel; astfel, a lovit în poporul lui Iuda cu nelegiuiri înfruntând pe Dumnezeu cel viu și sfânt (2 Împăraților 21.2,3). De aceea, încă din vremea lui Manase, Dumnezeu a spus că prețul de plătit va fi nimicirea poporului din Ierusalim (2 Împăraților 21.10-16). Cât sunt de nebuni și de nesocotiți oamenii care se opun Domnului.
Exemplul său nefericit a molipsit pe tot norodul într-atât încât Cuvântul a spus că aceștia au făcut mai mult rău decât noaroadele din Canaan, înainte de venirea fiilor lui Israel (2 Împăraților 21.11). De aceea, au avut de plătit un preț mare din cauza nepăzirii poruncilor Domnului. Nu va fi altfel nici față de oamenii care, după ce au fost mântuiți și luminați, au părăsit pe Cel Preaînalt pentru a lua calea greșelii.
Amom, care a urmat lui Manase, s-a luat după exemplul tatălui său și a procedat la fel, până când Joaquim a fost pus de Neco rege al lui Iuda. Deși făceau parte din poporul lui Dumnezeu, Domnul nu le-a putut ierta păcatele atât de nelegiuite. Când lucrurile ajung în punctul în care Dumnezeu – care este iubire – nu mai poate ierta, nimic nu mai poate fi făcut (Evrei 6.4-6; 10.26-31). Fii cu grijă pentru ca, din cauza nesocotirii lucrurilor sfinte, să nu ți se întâmple asta și ție.
Nu suntem responsabili de ispită, însă, începem să fim când o lăsăm să ne facă parte din viață și ne place, făcând ceea ce diavolul ne cere. Cu toate acestea, înainte de cădere, Duhul lui Dumnezeu încearcă să ne arate că am greșit, cât am greșit, și Se străduie să nu ne lase să cădem. De nu Îl ascultăm și continuăm în păcat, osânda ne va fi inevitabilă.
Cu toate că Manase obținuse ajutorul Domnului, aceasta nu a fost de ajuns pentru ca hotărârea să fie anulată. El a fost dus legat în Babilonia, dar s-a căit și s-a dus în căutarea ajutorului sfânt. Atunci, Dumnezeu a făcut astfel încât regele Babilonului să-i dea înapoi regatului său, dar, chiar și așa, hotărârea sfântă din cauza lucrărilor sale rele nu a fost amânată (2 Cronici 33.11,13).
Nu trebuie să nesocotim Duhul lui Dumnezeu. Dacă ai căzut în ispită, caută cu mult înainte iertarea și, primind-o, străduiește-te să nu te întorci la greșeală.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares