Odată Isus primit drept Mântuitor, nu există lucru mai important de făcut decât să lăudați pe Domnul. El ne-a iubit într-atât încât S-a oferit să moară în locul nostru, pentru a ne scoate din lumea răului, unde eram osândiți să trăim pe vecie din cauza păcatului lui Adam. Mai mult de atât, Dumnezeu ne-a dat Duhul Său pentru ca să fim biruitori în toate cele, să umblăm cu El și să facem aceleași lucrări pe care El le făcea.

Nu eram decât neant și, de n-ar fi fost Creatorul, nici nu am exista. Însă, Cel Preaînalt nu numai a gândit, ci Și-a realizat și planul, găsindu-ne aici. Dacă Domnul S-ar fi purtat cu noi așa cum o facem noi cu cine ne jignește, nu ne-am mai afla aici. Cineva ne poate jigni o dată sau de mai multe ori, dar noi jignim pe Domnul în fiecare minut și, chiar și așa, El continuă să ne iubească și să ne dorească binele. Dumnezeu este demn de toată slava noastră!

O făptură atât de minunată ca Tatăl ceresc – cel Unic – trebuie mereu să primească mulțumirile de pe buzele noastre pentru ceea ce a făcut pentru noi. Numai faptul că Isus ne pregătește locul pentru a ne primi în Împărăția Sa (Jo 14.3) este un motiv pentru ca slava Sa să nu se depărteze de gura noastră. Într-o bună zi, El va veni pentru a-Și îndeplini Cuvântul și pentru a ne scoate din această lume rea. Așadar, El ne va duce în a Sa Împărăție a fericirii depline.

            De ce oare să nu mulțumim celui care ne-a iubit și continuă să ne iubească? De suntem slabi, El ne va da puterea Sa; de păcătuim, El ne va ierta; de suntem atacați de forțele întunericului și ne vom ruga Lui, Cel Preaînalt Își va trimite puterea și ne va elibera. Dumnezeu este demn de a fi lăudat de toți cei care Îi împărtășesc dragostea. Lăudându-L, sufletul nostru se umple de forță și, astfel, ne desprindem din lațurile rele ce ne țineau strâns.

            Psalmistul vorbește despre locuri și tot atâtea motive pentru care trebuie să lăudăm pe Dumnezeu. El enumeră diferite instrumente ce trebuie folosite pentru a-L lăuda și termină prin a spune că orice făptură vie trebuie să laude pe Creator.

Folosește-ți glasul pentru a intona cea mai frumoasă cântare: lauda lui Dumnezeu. Mărește-ți credința prin a aduce laude Lui și vei vedea cât de mult nu ți se va îmbogăți viața, căci oamenii care își îndeplinesc această apostolie sunt binecuvântați din plin, devreme ce dovedesc că au teamă de Domnul (Psalmi 128.4).

Scripturile își vor lărgi înțelesurile și-ți vor fi mai limpezi, cunoașterea îți va fi binecuvântată și ușile ți se vor deschide de la sine. Dumnezeu va ști să-ți folosească viața de te vei strădui să-L slăvești din toată inima. A lăuda pe Domnul este ca și cum ai sădi o sămânță care, la vremea potrivită, va da multe roade.

Când Iosafat s-a dus să-i înfrunte pe amoniți, moabiți și locuitorii munților Seir, Duhul lui Dumnezeu s-a pogorât asupra preotului Jaaziel, care l-a sfătuit pe împărat să nu se teamă, și nici să nu se sperie din cauza mulțimii. Iosafat a crezut și, înaintea dușmanului, a lăudat pe Domnul, iar atunci Cel Preaînalt a fost în măsură să-i aducă victoria (2 Cr 20.15-22). Cel care laudă mereu pe Dumnezeu va avea întotdeauna parte de victorie.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares