Una dintre greșelile comise de mulți fii ai lui Dumnezeu este de a se folosi de o smerenie neadevărată. Cine a primit ungerea trebuie să dea ceea ce a primit. Greșește mult cel care urmează orice purtare, și nu de aceea pe care Duhul Sfânt i-a insuflat-o. Solomon a dovedit că înțelepciunea pe care a primit-o de la Domnul întrecea înțelepciunea întregului Răsărit (1 Împăraților 4.30). Dacă ar fi renunțat de a scrie cele trei mii de pilde și cele o mie cinci cântări (1 Împăraților 4.32), ar fi păcătuit.

Un cuvânt ce vine din inima lui Dumnezeu poate schimba deplin viața oricui. În același fel, o purtare de credință poate pune pe făgașul sfânt o inimă gata de a comite o nesăbuință. Cel Preaînalt ne unge pentru ca să-L lăsăm pe El să-Și facă lucrarea prin mijlocirea noastră. Cine încetează de a da vestirea sfântă poate fi responsabil de pierderea pe care cineva o poate suferi. Cel ce spune adevărul face o mărturisire dreaptă (Proverbele 12.17).

Am fost unși pentru a reprezenta pe Cel Preaînalt. Este adevărat că nu trebuie să fim oportuniști, însă, se cuvine să propovăduim Evanghelia oricând ni se ivește vreun prilej. Cuvântul dat sub ungerea din Ceruri este tot atât sau chiar și mai important decât asistența medicului față de un muribund. Domnul nu ne-ar îndruma niciodată să spunem ceea ce El nu ar face. Însă, credința este de nelipsit în toate faptele pentru ca puterea sfântă să-și înceapă lucrul.

Oricare ți-ar fi ministerul, fiindcă a fost dat de Tatăl, mulți oameni au nevoie de el. Ce nu ar fi în lume dacă înțelepții lui Dumnezeu și-ar ține gura închisă? Cum oare cei rătăciți ar fi mântuiți dacă fiii Celui Preaînalt nu ar vorbi despre dragostea ce le-a fost dată prin venirea lui Isus? Taina este de a vorbi despre ceea ce am învățat din Scripturi.

Petru a spus slăbănogului, care i-a cerut de pomană, că nu are nici argint, nici aur, dar că ce are îi va da. Apostolul avea Cuvântul credinței și, cu această putere, suferindul a fost vindecat (Faptele Apostolilor 3.6). Apoi, sărmanul om, care înainte cerșea, putea să lucreze, fără a mai fi nevoie să recurgă la mila celorlați. Când robii lui Dumnezeu își asumă locul în Hristos, mulți oameni sunt ajutați.

Cuvântul pe care Domnul îl pune în inima noastră are menirea de a-i ajuta pe cei rătăciți să-și găsească calea Cerurilor. De asemenea, slujește celor bolnavi, pentru a fi vindecați de bolile lor, și ajută-i pe cei în nevoi ca să iasă din necaz. De ce oare creștinul trebuie să rămână fără glas și să nu spună tuturor ceea ce Dumnezeu poate face pentru ei?

Deschide-ți gura și lasă ungerea să vorbească. Dumnezeu ți-a dat daruri pentru ca să te folosești de ele, cât și să mai primești și altele. Ce vei face oare în Ziua judecății de apoi? Nu-ți ascunde virtuțile, ci străduiește-te să mai obții și altele. Atunci, răsplata îți va fi foarte mare. Niciodată să nu te folosești de o smerenie neadevărată, ci să faci ceea ce El îți poruncește.  

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares