Ce rugăminte smerită, dar de extremă importanță! Atitudinea apostolului Pavel de a cere tesalonicenilor, fiii săi în credință, să se roage pentru el și oamenii săi din apostolie a fost încă o dovadă de supunere și o pildă de-a lui pentru a nu uita că fac parte din casa cea sfântă. Pavel credea că poporul din Tesalonic avea puteri înaintea Domnului, pe care, dacă le foloseau, binecuvântau pe oricine.

Creștinii de astăzi au fost învățați că nu au nicio valoare, fiind mântuiți prin har. Parte din acest lucru este adevărat, căci am fost mântuiți prin mijlocirea harului Domnului nostru; dar, ce oare L-a făcut pe Dumnezeu să ne adopte drept fii ai Săi? Fără îndoială, El a văzut în noi ceva ce noi nu vedem și, mai târziu, ne-a făcut membri ai familiei Sale, dându-ne autoritate (Ioan 1.12). Este o mare irosire de a nu folosi puterile în Hristos.

Cum era posibil ca apostolul să ceară să se roage pentru el oameni pe care el însuși îi izbăvise de religii neadevărate și chiar de demoni? Adevărul este că, fiind mântuiți, nu mai suntem oamenii care am fost în trecut. Odată cu mântuirea, am fost iertați de greșelile noastre și nu mai avem nicio pedeapsă (Romani 8.1). Astfel, putem intra în prezența sfântă și să cerem binecuvântări pentru cei rătăciți, cât și pentru cei care se află pe Calea cea bună.

Mântuiții sunt frați unii cu alții, astfel încât rugăciunea fraților trebuie să fie actul cel mai firesc pentru cine face parte din Trupul lui Hristos. Aflând că vreun frate este într-o situație grea, fie boală, păcat, prigonire sau orice alt atac diavolesc, ne revine să intervenim pentru el. Dumnezeu are nevoie de oameni care să stea în mijlocul spărturii (Ezechiel 22.30), făcând o punte pentru ca El să poată veni în ajutorul celui în nevoie.

Cuvântul Domnului spune că rugăciunea făcută de cel neprihănit are mare putere (Iacob 5.16), iar cine s-a născut din nou a devenit neprihănirea lui Dumnezeu (2 Corinteni 5.21). Astfel, când această nouă creatură intervine pentru cineva, reușește ca Domnul Dumnezeu să lucreze pentru acea viață. Fii Celui Preaînalt din zilele de astăzi ar trebui să fie mai activi în credință și, astfel, cei care se află în vreo încercare să fie ajutați cu cele de trebuință.

Ar fi bine ca creștinul, de este ministru al Cuvântului sau simplu lucrător, să nu se poarte ca Petru, care a nesocotit mijlocirea Învățătorului (Luca 22.31-34). Puțin i-a lipsit lui Avraam s-a facă astfel încât cetățile din Sodoma să nu fie distruse (Geneza 18.23-33). Nu nesocoti strigătele cuiva în ajutorarea ta, și nici să nu-ți fie rușine de a cere să ți se facă rugăciuni. Dumnezeu are mereu pe cineva pregătit pentru a se ruga pentru tine.

Față de groaznica prigonire ce se ridica, Biserica din Ierusalim se ruga Domnului pentru ca El să o folosească mai mult în ministrarea Cuvântului și facerea de minuni. Rezultatul a fost că lucrarea lui Dumnezeu s-a mărit și mii de oameni au fost mântuiți. Fără îndoială, tu, familia ta și Biserica vor crește mult dacă cineva își asumă apostolia de mijlocitor.    

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares