Pavel vorbește despre Evanghelia noastră, arătând că Buna Vestire pe care Domnul Isus a poruncit să O propovăduim oricărei făpturi este în proprietatea noastră. De fapt, când am primit Cuvântul lui Dumnezeu, glasul Celui Preaînalt ne-a făcut să înțelegem planul mântuirii și, prin faptul că ne-a fost transmis, a devenit un bun al nostru. Ca orice dar, Evanghelia care ne mântuiește nu ne va fi luată niciodată.

Bunele-Vestiri ne cheamă la o serie de binecuvântări, cea mai mare fiind mântuirea sufletului nostru. Odată mântuiți, dacă perseverăm până la capăt, nu vom pieri niciodată. Mântuirea ne îmbogățește cu ceea ce a fost cucerit pentru noi: vindecarea sfântă (Isaia 53.4,5), iertarea păcatelor (Matei 9.6), belșugul (Maleahi 3.10), accesul liber la Dumnezeu (Efeseni 2.18), dintre tot atâtea moșteniri despre care am luat la cunoștință prin Cuvântul Domnului. Toate acestea ne sunt date grátis.

Mântuiții trebuie să dea ascultare Cuvântului pentru ca Duhul Sfânt să le lărgească înțelegerea despre ceea ce le aparține în Hristos. Luând la cunoștință despre ceea ce este al tău, fixează-ți acel lucru drept prioritate și, cu hotărâre, însușeșteți-l cu credință căci se va împlini. Nu putem cere nimic de la Dumnezeu, dar, în Numele lui Isus, este posibil să poruncim ca răul să plece. În Plus, trebuie să cerem ca ceea ce ne-a fost promis să se materializeze.

Scopul nostru este de a primi slava Domnului nostru Isus Hristos, iar asta este pur și simplu minunat, căci nu există slavă mai mare decât cea de care se bucura Fiul lui Dumnezeu. Imaginează-ți ceea ce ni s-a propus: nu trebuie să căutăm slava lui Avraam, tatăl credincioșilor, care ar fi deja destul de mare; nici cea a împăratului David, care a fost cel mai mare conducător din istoria Israelului; și cu atât mai puțin pe cea a lui Moise, cel mai mare eliberator și legiuitor din câți au existat. Ci trebuie să căpătăm slava Unicului Fiu al lui Dumnezeu, care este Dumnezeu împreună cu Tatăl.

Isus avea acces liber la Cel Preaînalt, iar Învățătorul nu cunoștea înfrângerea, căci avea convingerea că cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Sale nu (Matei 24.35). El știa ceea ce omul gândește fără ca cineva să trebuiască a-I vorbi. Fiul lui Dumnezeu nu a lăsat niciodată să-I scape succesul prin rugăciunile Sale. El era Dumnezeu în orice moment, Domn peste toate lucrurile și, în același timp, om ca orice altă ființă umană. El a venit pentru a ne arăta ceea ce se poate întâmpla cu cine este credincios Tatălui.

Trebuie să avem în minte scopul pe care Domnul l-a dat fiecăruia dintre noi: să căutăm slava data Mântuitorului umanității. Hristos nu a părăsit-o în niciun caz, căci mereu a căutat-o și a practicat-o cu toate puterile Sale. Dumnezeu nădăjduiește același lucru de la noi, pentru a-L slăvi.  

Prietene, de vei lăsa să-ți scape prilejul de a primi slava lui Isus, vei greși față de planul pe care Domnul îl are pentru viața ta. Însă, de o vei căuta, poți spune adio tuturor nereușitelor, și bun venit binecuvântărilor sfinte.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares