Omul care nu respectă Cuvântul Domnului merge pe căi primejdioase. Însă, înainte de a se arunca în mâinile vrăjmașului, Duhul lui Dumnezeu începe să lucreze pentru a-l convinge să dea înapoi. Cine cade în păcat se simte de îndată părăsit, fără pace în suflet, ce se umple de tristețe. Dar, de își mărturisește păcatele și încetează de a le mai face, va reuși să primească iertarea și părtășia Tatălui. Pe de altă parte, dacă nu se căiește, va sfârși, mai devreme sau mai târziu, în robie.

            Ceea ce în vechime s-a întâmplat cu Israel trebuie să ne fie pildă : când acest popor era prigonit de vrăjmași, își mărturisea păcatele și se întorcea la Tatăl ; așadar, Domnul îl binecuvânta. Însă, apoi, în loc de a se dărui Celui Preaînalt, israeliții au început să păcătuiască din nou și, astfel, sufereau consecințele greșelilor lor. Același lucru se întâmplă cu mulți oameni care nesocotesc harul lui Dumnezeu.

            Nu este bine să ne mulțumim cu un pic de pace sau cu vreun răgaz de bunăstare, fiindcă asta înseamnă să ne pierdem noua viață duhovnicească. Lucrarea de mântuire realizată de Domnul Isus pe Calvar ne izbăvește cu totul de ispite. Înainte de răstignire, nimeni nu devenea fiu al lui Dumnezeu, dar, acum, suntem zidiți în Hristos (Efeseni 2.10) și suntem cu adevărat liberi. De aceea, putem spune nu ispititorului întotdeauna când se apropie de noi.

Îngăduind ca israeliții să fie duși în robie, Dumnezeu îi lăsa pe vrăjmași să-i facă să sufere, dar, în același timp, să aibă milă de poporul Său. Aceasta explică de ce mulți rătăciți reușesc să ducă o viață mulțumitoare și, în anumite cazuri, chiar să se bucure de belșug și pace. Însă, cel mai bine este de a trăi aproape de Dumnezeu, fără a avea nevoie de mila vrăjmașului.

Israel a făcut dovada unei nesăbuințe când nu a înțeles că Dumnezeu îi era alături. Nu lăsa ca asta să se întâmple și cu tine. Domnul folosește propovăduitori care, plini de ungere, ne avertizează asupra pericolului de a ne îndepărta de El. De fapt, Cel Preaînalt ne vorbește prin propovăduirea Cuvântului, prin cântece religioase, însă, chiar și așa, mulți încetează de a mai asculta de El. De ce oare se întâmplă așa ceva? Fiindcă mulți nu caută iertarea și harul lui Dumnezeu și, astfel, încetează de a mai trăi în pace deplină?  

            Cei care învață să umble cu Tatăl se bucură de bunătatea Sa, dar cine se opune glasului Duhului Domnului și preferă calea nesupunerii, lăsându-se amăgiți de ispită, se va căi într-o bună zi și va afla că este prea târziu, așa cum s-a întâmplat cu profanul Esau, căruia i-a părut rău după ce și-a vândut dreptul de întâi născut pentru un blid de mâncare (Geneza 27.38). Nu lăsa ca binecuvântarea să-ți scape printre degete!

            Acum este vremea de a face legământ cu Domnul și de a-I căuta fața, căci, acum, El poate fi găsit (Isaia 55.6). Așadar, nu trăi neîncrezător și nu accepta vreo binecuvântare la întâmplare. Fii supus Domnului, iar El va face tot ceea ce trebuie pentru ca să ai o viață plină de belșug (Psalmi 37.5).

            Fie ca să nu dai harul sfânt pe blestemele păcatului, aceasta îmi este rugăciunea!

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares