Exemplificarea acestui verset se regăsește și în lucrarea pe care Dumnezeu a făcut-o în Egipt înainte de a trimite molima celor întâi născuți (Exod 12.12). Cel Preaînalt a procedat astfel, fiindcă Faraon nu și-a ținut promisiunea de a-i elibera pe fiii lui Israel, care, datorită vicleșugului egipetenilor, au devenit robii lor. Domnul a folosit pe Moise pentru a scoate poporul Său din robie, ducându-l în Canaan. Așadar, acest rob al lui Dumnezeu, primind un cuvânt sfânt i-a călăuzit pe evrei, care, cu credință, au îngăduit Tatălui ceresc să-i slobozească.

Astăzi, același lucru se întâmplă cu mii de oameni care ascultă de ceea ce Domnul spune; însă, toți atâția nu reușesc să obțină facerile minunate ale puterii sfinte. Uneori, aceasta se întâmplă fiindcă nu este ușor de a pune afară din inimă învățăturile religioase dobândite de-a lungul anilor – deși nu sunt adevărate. Astfel, oamenii nu reușesc să primească credința necesară pentru ca puterea lui Dumnezeu să poată lucra.  

Tot ceea ce primim de la Cel Preaînalt are loc prin mijlocirea credinței, care ne răsare în inimă când ascultăm Cuvântul, prin propovăduirea Lui sau citirea Bibliei. Credința adevărată ne călăuzește față de ceea ce trebuie să facem. Când aceasta ne umple inima, putem face aceleași lucruri pe care Isus le făcea, de îndată ce urmăm sfaturile Sale. De fapt, Dumnezeu este cel care trebuie să ne dea dorința de a realiza ceva.

Prin credință, suntem mântuiți (Efeseni 2.8). Mântuirea este cea mai mare binecuvântare pe care cineva o poate primi de la Dumnezeu. Cu ea, suntem izbăviți de stăpânirea întunericului, reușim să devenim cetățeni ai Împărăției Cerurilor și primim statutul de moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori ai Domnului Isus (Galateni 4.7). Odată mântuiți, ”fișa” ne este făcută curată, ca și cum nu am fi păcătuit niciodată. Mântuirea se inițiază prin părtășie, continuă prin botezul în apă și este desăvârșită prin botezul în Sfântul Duh.

            Există lucruri bune ce se întâmplă omului care primește pe Isus drept Mântuitor și Domn: începe să fie parte din Trupul lui Hristos; imperiul întunericului pierde capacitatea de a-l asupri și, de fapt, este izbăvit de toate greșelile ce îl țineau în robie. Hristos a spus că individul izbăvit de El devine liber cu adevărat (Ioan 8.36).

            Prin mântuire, ne izbăvim de ispite care, înainte, ne stăpâneau viața și, apoi, începem să fim folosiți pentru a vorbi celor rătăciți despre ce li se poate întâmpla în cazul în care nu-și dăruiesc viața Domnului. În Plus, devenim tămăduitorii relelor ce ne înrobeau. De fapt, mântuiții sunt făcuți nouă creaturi în Isus Hristos (2 Corinteni 5.17).

            Faptul de a fi membri ai familiei sfinte ne asigură ocrotirea lui Dumnezeu. Forțele întunericului ce ne înrobeau nu ne mai pot ține sub stăpânire. Vicii, păcate și alte atacuri ale iadului încep să facă parte din trecut. Fiind primiți în Trupul lui Hristos, am încetat de a mai aparține vrăjmașului și devenim una cu Domnul.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares