Unor oameni care, aparent, slujesc lui Dumnezeu, nimic nu le merge. De fapt, se pare că aceștia nu au de partea lor ajutorul sfânt și, chiar dacă se străduie, totul continuă să le dea greș. Ei nu înțeleg că a înceta de a îndeplini poruncile din Cuvântul Domnului îi face să nu aibă mâna sfântă lucrând pentru binele lor. Așa cum i s-a întâmplat lui Jonas – prorocul fugitiv, care a refuzat să urmeze sfatul lui Dumnezeu – la fel li se va întâmpla și lor.

Scripturile spun că omul care face milă și împrumută pe altul este diferit, căci îi va merge mereu bine. Este bine să ne concentrăm asupra acestor două cuvinte, fiindcă acestea sunt cauza reușitei unora și a nereușitei altora. Cel mai bine este să te supui sfaturilor cerești, pentru că Cel Preaînalt nu ar vorbi în acest fel dacă aceste lucruri nu ar avea o mare importanță și dacă El nu ar vrea să ne vadă bucurându-ne de ceea ce este mai bun.

A fi milostiv față de nevoile aproapelui este bine. De altfel, sunt mulți care nu slujesc Celui Preaînalt, dar sunt milostivi cu cei în nevoi. Biblia, fiind o carte de suflet, ne îndrumă, fără îndoială, în ceea ce privește compasiunea pentru cei care merg cu pași mari spre distrugerea veșnică, care trăiesc amăgiți de tot felul de doctrine religioase, ce nu au nimic în comum cu Dumnezeu.

Asemenea oameni se specializează în învățături ce nu se apropie de cele ale Domnului. Unii dintre aceștia nu încetează de a aduce ofrande, de a face penitențe și de a realiza practici inutile. Adevărul este că cei rătăciți nu se află în păcat din întâmplare, fiind amăgiți de cei mai răi demoni – cei care se dau drept îngeri ai lui Dumnezeu, dar reușesc să-i facă pe oameni să continue în avea purtări condamnate de Scripturi.      

Cei care arată compasiune față de oameni nu-și măsoară eforturile de a ajuta pe cei care fac lucrarea potrivit Bibliei. Aceștia țin post și spun rugăciuni până când îi văd pe ceilalți că se duc să se închine înaintea Mântuitorului. Cine are această atitudine rămâne în mintea Tatălui, care, la momentul potrivit, Își va întinde mâna și va binecuvânta acea viață.  

            Înțelesul verbului a împrumuta, folosit în citatul biblic, merge dincolo de ideea de a ajuta pe un îndatorat cu bani sau cu bunuri materiale, fiind vorba de a folosi credința spre binele său. Astfel, robul lui Dumnezeu împrumută pe Domnul cu ceea ce a primit de la El. Ca plată, obține ajutorul sfânt, care îl face să ieie hotărâri înțelepte. Așadar, nu pierde nici un prilej de a avea milă de cel care are nevoie de credința ta și să-l împrumuți. Ai numai de câștigat slujind Celui Preaînalt.

            Acești oameni vor vedea că vor avea capacitatea de a-și rândui faptele după dreptate, căci Dumnezeu însuși îi va ajuta să facă cea mai bună alegere. Cu alte cuvinte, putem spune că vor avea pe Domnul drept Apărător și Sfătuitor în momentul hotărârii. Merită sau nu merită osteneala de a face ceea ce Îl bucură pe Tatăl? Cu siguranță că da!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares