Fiecare revelație pe care o avem prin Cuvântul lui Dumnezeu este ca o poartă deschisă pentru noi. Domnul Isus a spus că este Ușa (Ioan 10.9). Însă, prin această Ușă – Cuvântul lui Dumnezeu – Cel Preaînalt ne deschide multe alte uși, care sunt tot atâtea revelații ale Scripturilor. Trebuie să intrăm prin ele pentru a cere ceea ce ne aparține. Cine nu se poartă în acest fel, deși a fost luminat, rămâne fără binecuvântarea sfântă.

Psalmistul s-a rugat pentru ca aceste uși să-i fie deschise, despre care el vorbește la plural și le numește porțile neprihănirii. Tot la fel, trebuie să ne rugăm pentru ca Tatăl să ne deschidă porțile prin care trebuie să intrăm, pentru a ne asuma ceea ce ne aparține. Așadar, odată deschise, trebuie să ne străduim să intrăm prin ele, și nu să stăm rugându-ne pentru ca Cel Preaînalt să ne dea binecuvântarea revelată.

Lipsa de încredere de a ne asuma ceea ce știm că ne aparține de drept ne va împiedica să fim izbăviți de amenințările iadului. Ori, nu este bine să supărăm pe Domnul. Însă, când Dumnezeu ne face să înțelegem că ceva din Cuvânt ne aparține, acesta este un subiect închis pentru El. Atunci, nici nu trebuie să mai ne rugăm pentru acel lucru, ci să ne determinăm victoria. De fapt, a-și însuși binecuvântarea este atitudinea cea mai corectă.

Pentru psalmist, e clar: dacă porțile îi sunt deschise, el va intra prin ele. Aceeași atitudine trebuie luată de toți fiii lui Dumnezeu, căci El nu ne va deschide o poartă pentru ca apoi să ne interzică accesul la grânarul Lui. Trebuie să ai în minte mereu că El este Tatăl nostru și Se va simți răsplătit dacă ne vom așeza la masă și vom mânca cu smerenie și încredere. Cel Preaînalt îți cunoaște inima și, de aceea, știe foarte bine dacă vei avea curajul sau nu de a intra prin porțile deschise de El. Ori, dacă nu este pentru ca să-ți fie adus la cunoștință ceea ce îți aparține, de ce oare El ți-ar deschide acele porți? Analizează-ți purtările din urmă și, de vei descoperi că ai irosit ceea ce El ți-a dat, cere-I iertare, îndreaptă-te și pregătește-te pentru a nu mai greși.      

Scriitorul acestui psalm a spus că va lăuda pe Domnul. Același lucru trebuie să facem mereu când ne-am însușit drepturile. Acesta este scopul cel mai mare al binecuvântărilor cerești: a aduce laude Celui Preaînalt. Astfel, aceasta este mai mult decât să spui cuvinte de mulțumire, căci trebuie să arăți celorlalți ceea ce ai primit., încrezându-ne în El, ceea ce va face ca mulți asupriți să-și dorească să-L caute.

            Adevărata laudă va face ca alți oameni să simtă nevoia de a căuta pe Dumnezeu și de a-I face voia. Atunci, pe lângă faptul de a fi binecuvântat cu tot ceea ce ai trebuință, Cel Atotputernic te va ajuta să primești tot mai mult; astfel, alți oameni se vor duce să-L caute și vor fi mântuiți. Cea mai mare Dorință sfântă pentru toată umanitatea este ca toți oamenii de pretutindeni să vină la cunoştinţa Adevărului (1 Timotei 2.4).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares