În lumea duhovnicească, umanitatea este împărțită în două grupuri, cel care se teme și cel care nu se teme de Domnul. Acestea sunt cele mai importante, dar există și subîmpărțiri. Însă, ceea ce contează cu adevărat este dacă omul crede în Dumnezeu și, de aceea, I se supune.

Oamenii care nu se tem de Cel Preaînalt se află în afara puterii Sale ocrotitoare; astfel, se vor confrunta cât de repede cu o suferință, deși mulți susțin că-L iubesc pe Dumnezeu. De fapt, sunt puțini cei care se poartă în acest fel; însă, Domnul nu-i poate ajuta la necaz.

De cealaltă parte, oamenii care se tem de El sunt cunoscuți pentru succesul pe care-l obțin mereu. Pentru aceștia, nu există vremuri grele. Dacă vor fi încercați, vor striga imediat la Domnul și orice necaz va înceta. De vor avea nevoie de ajutorul sfânt, vor ști cum să procedeze pentru ca puterea Tatălui ceresc să lucreze pentru binele lor. Adevărații robi ai Celui Atotputernic sunt mereu gata de a-și ajuta aproapele și, dacă este nevoie, vor ține post și se vor ruga pentru a-i ajuta pe cei suferinzi.

Nu există nimic mai bun decât să-ți pui încrederea în ceea ce Domnul spune. Pentru robii Săi, poruncile sunt ceva serios și, pentru nimic în lume, acești fii ai lui Dumnezeu nu se vor lăsa amăgiți de ispite. Când, din întâmplare, în vreun moment din viață, își for fi slăbit veghea și vrăjmașul îi ademenește cu vreo ispită, dându-și seama de atacul satanic, vor trebui să se roage și să se împace înaintea lui Dumnezeu. Atunci, din nou, comuniunea cu Tatăl va fi restabilită.

Uneori, cine se teme de Domnul este făcut să treacă prin anumite încercări, dar acestea nu vor reuși să-i slăbească voința, căci știe că trebuie să se încreadă în Tatăl ceresc. În orice situație, se arată mereu optimist și, chiar dacă se află la marginea prăpastiei, văzând pericolul, cere ajutorul sfânt și, de îndată, va fi luat de acolo. Cei care sunt în Dumnezeu se întorc alergând în brațele puternice și ocrotitoare ale Celui Preaînalt.

Oamenii încrezători în Domnul au siguranța că nimic rău nu li se poate întâmpla; chiar dacă o mie o să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia (Psalmi 91.7). Dacă ești implicat în vreo lucrare a diavolului, te-ai lăsat amăgit de minciunile vrăjmașului sau ispita și-a făcut loc în viața ta, mărturisește-ți greșeala și ridică-te. A fi ispitit nu înseamnă că ai căzut în păcat.

Spusele despre faptul că Domnul îți este Ajutorul trebuie să-ți stea mereu în inimă și pe buze. Când vrăjmașul îți va spune că nu mai ai scăpare, batjocorește-l, căci tu ai pe Dumnezeu cel veșnic drept Ajutor. De ce să te lași cuprins de tristețe sau să intri în depresie, dacă Cel ce are toată puterea îți este alături?

Să nu-ți fie frică de nicio amenințare pe care diavolul ți-o face. Tot ceea ce vine de la el este minciună și nu va putea să se strecoare în viața celui care se teme de Cel Atotputernic. Domnul îți este Scut și, de aceea, nicio săgeată aruncată de Satana și demonii săi nu te va atinge (Efeseni 6.16). Dumnezeu îți este cu adevărat Scăparea și Ajutorul. Nimic, absolut nimic nu va putea să-ți cauzeze vreun rău cât de mic.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares