În viață este necesar să ai un partener, însă, există niște limite pentru ca această atitudine să nu ne pună într-o situație de dependență. Cei care se fac părtași păcatelor altora, de exemplu, sunt considerați răspunzători de ele, ca și cum le-ar fi comis ei înșiși. De aceea, cel mai bine este să fii mereu atent, pentru ca atunci când spui cuvântul mai departe pentru a îndrepta pe cineva dintr-o greșeală, să nu cazi într-un păcat gratuit, pentru care va trebui să-ți asumi vina, deși nu l-ai făptuit.

Cuvântul lui Dumnezeu spune că responsabilitatea este personală (Romani 14.12), dar, de nu suntem atenți, putem deveni parte la fapta greșită a altcuiva. Aceasta pentru că, deși n-ai făcut nimic rău, numai faptul de a ascunde nelegiuirea altcuiva sau de a adăposti pe cel care face lucruri greșite, ne poate face vinovați. De fapt, au fost mulți oameni care au fost înrobiți din cauza faptului de a se fi lăsat amăgiți de vorbele unui om rău.    

            În ceea ce privește faptul de a-ți pune mâinile peste apostolie, Domnul Dumnezeu este cel care trebuie să spună când este vremea potrivită pentru asta, căci este vorba de un act pe care nu-l putem realiza prin părtinire sau solidaritate. În plus, a avea vechime în lucrarea sfântă nu înseamnă că îndeplinești condițiile de a primi ungerea apostolică. Nu ne putem juca cu lucrurile serioase. Cel mai bine este de a aștepta călăuzirea sfântă, iar atâta vreme cât aceasta nu vine, nimic nu trebuie făcut.

            Versetul amintit se termină prin a spune că trebuie să ne păstrăm curați, căci a se purta nesăbuit ne poate ”murdări” viața din lumea duhovnicească. Din acest motiv, dacă avem de inițiat pe cineva în sfânta apostolie a Cuvântului, trebuie să o facem numai sub îndrumarea clară și expresă a Tatălui nostru, astfel încât presiunea oamenilor sau chiar a conducerii bisericii din care facem parte să nu ne determine să facem ceea ce Scripturile ne interzic. Niciodată să nu înfăptuiești ceea ce Domnul nu ți-a poruncit.

Din moment ce păcatele celuilalt pot ruina o întreagă viață în slujba Celui Preaînalt, cine nu se va călăuzi după ceea ce se află în Evanghelie va putea, în Ziua judecății de apoi, să fie găsit vinovat pentru greșelile comise de alții. De aici rezultă marea responsabilitate de a-ți pune mâinile peste cineva fără pregătire. De fapt, în toate situațiile, cel care lucrează cu grabă păcătuiește (Proverbele 21.5). De aceea, așteaptă momentul în care Dumnezeu să-ți spună: ”La lucru”.

Nu este nimic mai bine decât de a se păstra curat. Dacă pe ”lista omului” ai fost folosit pentru a converti mai puțini oameni decât alt frate, nu te îndepărta de Cuvânt pentru a intra într-o competiție, căci, până la urmă, cea mai bună listă este cea pe care Cel Preaînalt o pecetluiește. Când El ne cere să ne punem mâinile peste cineva, devine responsabil de acel ordin, nouă revenindu-ne răsplata de a I ne supune.    

Așadar, cel mai bine este de a urma exemplul sfânt. Cei care slujesc lui Dumnezeu nu vor fi de fapt niciodată pedepsiți, dar cei care se preocupă de propriile interese și își realizează țelurile personale, străduindu-se să primească aprobarea adunării, nu se poartă cu smerenie și nu vor putea primi nicio răsplată.

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares