Făgăduințele făcute de Domnul Isus vor fi mereu împlinite, din momentul în care omul crede în ceea ce El a cerut să fie realizat și, cu credință, începe să-și exercite autoritatea. Cei care hotărăsc să facă lucrarea sfântă vor vedea că Dumnezeu este gata să împlinească ceea ce robii Săi determină, odată ce lucrează în Numele Său. Acest lucru a început să fie realizat în momentul în care El a spus că cei care cred în El vor face aceleași lucrări pe care El le face (Ioan 14.12).

            Vindecarea ologului, realizată prin mijlocirea apostolului Petru, a fost de fapt rezultatul credinței. El a venit în ajutorul cerșetorului olog care i-a cerut de pomană. Petru i-a spus că nu are aur sau argint, dar îi va da ceea ce are. Apoi, a poruncit ca, în Numele lui Isus, acel bolnav să se ridice și să meargă. Petru se baza pe afirmația Învățătorului, care a asigurat că tot ceea ce este determinat în Numele Său va fi împlinit chiar de El însuși. Ceea ce niciodată nimeni nu reușise să facă să se împlinească până atunci.

            Oamenii, uimiți de cele întâmplate, s-au dus la apostol să se minuneze ca și cum ar fi fost cineva special. Știind că lucrarea nu fusese realizată prin meritul său, Petru a întrebat care este motivul pentru care sunt atât de cuprinși de admirație. Toți robii lui Dumnezeu trebuie să fie atenți la acest fapt: Tatăl poate să-i folosească în lucrări importante, dar nu trebuie să-și atribuie slava ce aparține Singurului care face cu adevărat minuni.

            Toți oamenii se uitau la Petru și Ioan și rămăseseră cu gurile căscate față de ceea ce se întâmplase. Atunci, apostolul a întrebat de ce se uitau așa la ei. Oamenii ce sunt folosiți de Domnul trebuie să fie sinceri și să nu primească slava pentru ceva ce au făcut. Oricât de mare ar fi, nu este strădania noastră ce va face ca puterea lui Dumnezeu să lucreze în viața cuiva, ci voia cea sfântă. Slava aparține Celui Preaînalt și trebuie adusă mereu Lui.

            Petru a spus că nu harul său l-a făcut pe acel om să meargă din nou. De fapt, niciodată vreun om sau vreo religie sau biserică nu va avea înzestrarea de a da binecuvântarea celui suferind. Puterea ce lucrează pentru convertire, vindecare sau orice altă binecuvântare este a Domnului, iar El realizează lucrarea cum Îi place. Vai de cel care se crede puternic sau special. Însă, este adevărat că toți oamenii mântuiți, care trăiesc în sfințenie, pot fi folosiți în realizarea lucrării sfinte.

            Sfințenia este necesară, dar nu este a noastră, ci, da, a Domnului. Sfințirea atât de dorită nu este rodul voinței sau strădaniei nimănui, ci este lucrarea Duhului lui Dumnezeu. Rugându-ne pentru a fi sfințiți, Isus a spus că așa vom fi cu adevărat (Ioan 17.17). Cine încearcă să se sfințească prin alt mijloc va trăi în chinuri, căci, în ciuda faptului de a se strădui, nu va reuși să se opună ispitei. Sfințirea este lucrarea exclusivă a Domnului, realizată prin mijlocirea Cuvântului lui Dumnezeu.  

            De fapt, pentru a reuși să trăim în comuniune cu Cel Preaînalt, trebuie să uităm tot ceea ce religiile ne învață. Numai cine învață prin Cuvânt reușește să ducă o viață în sfințenie. Fără sfințenia ce vine de la Domnul, nimeni nu va fi folosit de El. Nu există cu siguranță nici cea mai mică posibilitate să reușim să primim harul sau sfințenia pentru a lucra în Numele Domnului dacă nu suntem ajutați de El. Așadar, urmând călăuzirea Sa, vom putea fi folosiți în lucrarea pe care Dumnezeu ne-a determinat-o.  

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares