Domnul Dumnezeu folosește pe cine vrea. Pentru ca să ajung ceea ce sunt astăzi, Cel Preaînalt Și-a folosit fiii Săi, care m-au învățat Sfintele Scripturi. Astfel încât Îi mulțumesc Lui pentru acești oameni care au știut să fie credincioși poruncii Sale și, cu răbdare, m-au făcut să iubesc pe Domnul mai presus de orice. Fără îndoială, ei vor fi răsplătiți pentru binele pe care mi l-au făcut și pentru faptul de a sluji lui Dumnezeu.

            Epafras a fost unul dintre cei care au slujit Domnului pe vremea lui Pavel. El este aimintit de apostol ca un luptător care se roagă pentru cei care vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Ce mare nevoie avem astăzi de astfel de oameni, care se dăruiesc Tatălui pentru a-I face voia și, cu dragoste, luptă pentru bunăstarea noastră ! Cel Preaînalt este credincios pentru a răsplăti pe fiecare dintre acești frați în Ziua cea mare.

Trebuie să ne rugăm pentru cei care caută în Domnul hrana de care au nevoie și, care deseori, cu lacrimi, resemnare și neîmplinirea viselor și nevoilor de zi cu zi, trec prin mari lupte duhovnicești, pentru ca ochii noștri să poată fi larg deschiși și, astfel, să stăm departe de păcat și de poftele vrăjmașului. Trebuie să facem asta pentru toți cei pe care Tatăl nostru ne îngăduie să-i izbăvim întru slava Sa.

            Epafras nu era un rival al apostoliei lui Pavel, ci un susținător. Niciodată nu putem vedea în niciunul dintre cei chemați de Cel Preaînalt drept cineva care ne va putea face rău, căci, de fapt, ceea ce contează este binele pe care acești oameni îl vor face Împărăției lui Dumnezeu. Este bine să nu uităm că lucrarea făcută de noi nu este a noastră, ci a Tatălui. Suntem chemați pentru a lucra pentru El, și nu pentru noi.

            Lumea are nevoie de slujitori credincioși, de bărbați și femei care să nu poată identifica niciodată printre membrii turmei lor pe cineva care să fie părtaș la vreun păcat. Robul lui Dumnezeu trebuie să fie mereu credincios în toate privințele. Ori, nu este nimic mai întristător decât să afli că cineva a căzut în adulter, a fost necinstit cu banii sau a profitat personal de ceea ce i s-a încredințat să facă.

            Domnul are nevoie de robi – și nu de conducători – care să-I realizeze lucrarea sfântă. Misiunea cerească ce ne-a fost încredințată nu poate fi comparată, de exemplu, cu o fermă pe care o avem și în care lucrătorii ne sunt slujitori, iar oamenii sunt asemenea unei turme de vite. Acești oameni sunt fii ai Celui Preaînalt, încredințați nouă, pentru ca, la vremea potrivită, să-i hrănim. Nu le facem nicio favoare când ne dăruim lor, când aflăm mesaje pentru a le împărtăși sau ne rugăm pentru ei, căci aceste lucruri fac parte din îndatoririle noastre în Dumnezeu.

            Frații din Colose au învățat cu Epafras să aibă o credință de neclintit în Fiul lui Dumnezeu – care era motiv de vorbe peste tot în lume – cât și să dobândească o dragoste aparte pentru toți sfinții. Acesta este felul de biserică pe care lumea trebuie să o cunoască!

            În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares