Biblia este o carte duhovnicească. Când vorbește despre sărăcie, Ea nu se ocupă numai de lipsa mijloacelor financiare, ce este o constantă în viața multor oameni. Însă, sărăcia cea mai mare este când nu ai în inimă nimic de la Dumnezeu. Omul care nu-și cunoaște drepturile în Hristos, când se află sub atacul diavolului, nu știe ce să facă pentru a ieși din acea situație.

            Cea mai mare sărăcie este când un om nu are mijloacele duhovnicești pentru a înfrunta un atac al diavolului asupra trupului său, familiei sale și tot ceea ce îi aparține.

            Din nefericire, diavolul stăpânește liber viața multor creștini. A fi bogat nu dă nimănui o asigurare împotriva planurilor lui Satana. Însă, cei care își cunosc locul în Fiul lui Dumnezeu știu cum să procedeze pentru ca vrăjmașul să fugă de ei.  

            Câți creștini, când sunt atacați de cel rău, nu știu ce mijloace să folosească pentru a învinge atacul diavolului? Aceștia devin deznădăjduiți și, astfel, unii ajung să caute ajutorul celor care slujesc diavolului. Mulți încearcă să audă un mesaj și se ridică crezându-se victorioși în rugăciune, dar, apoi, totul revine la nivelul zero.

            Cine refuză îndreptarea nu este înțelept în nicio vreme, căci, acestui om îi vor lipsi mereu mijloacele necesare pentru a înfrunta necazul ce apare dintr-o dată pentru a-i strica viața sa sau pe cea a apropiaților săi. Îndreptarea este un Cuvânt trimis de Tatăl nostru și poate să facă ceea ce este necesar. Însă, dacă cineva refuză învățătura pe care Domnul i-o trimite, refuză și rezolvarea.

            Dacă Dumnezeu ne mustră este pentru că ne iubește. Vederea noastră este mult prea scurtă pentru a vedea că, îndărătul unei ispite, există o patimă sau alt lucru rău și, împreună cu acestea, se află ascuns principele răutății. Așadar, nu nesocoti nicio mustrare a Domnului, căci cine o face se lasă condus de minciuna diavolului, care, cu ea, reușește să-i facă pe cei înțelepți să ieie cele mai proaste hotărâri.                             

            Acceptă imediat când Cel Preaînalt, prin sfântul Cuvânt, îți vorbește despre vreo hotărâre greșită pe care o vei putea lua, de primejdia de a te încurca cu altcineva sau de a te lăsa cuprins de gânduri necurate. Prin mustrare, Dumnezeu îți dovedește că te iubește. Dacă Domnul nu te mustră, El nu te iubește. Cine nu acceptă mustrarea sfântă arată că nu iubește pe Dumnezeu și nici pe el însuși.

           Cei care iubesc pe Tatăl nu doresc să se certe cu El în niciun fel. De ce oare un fiu al lui Dumnezeu ar încerca să dovedească Celui care este deținătorul întregii înțelepciuni că ceva nu este greșit, dacă El spune că este? Dacă nu vrei să trăiești în sărăcie și rușine să nu te împotrivești niciodată îndreptării. Fii un fiu înțelept și supus, iar Dumnezeu va fi cu tine.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares