Pentru lume, Domnul este Dumnezeu, iar pentru unii oameni, El este răzbunător, rău, și gata mereu de a-i arunca în focul cel veșnic pe toți cei care nu păzesc cu strictețe poruncile Sale. Pentru noi, El este mai mult decât Dumnezeu: este Tatăl nostru. Astfel, ne identificam ca fii ai Săi, moștenitorii Săi, oameni care fac întotdeauna și în toate cele voia Sa. De aceea, nu trebuie să încetăm niciodată în a-L pomeni și respecta ca Tată.

            Cu toate acestea, trebuie să îndeplinim anumite cerințe pentru a ne putea considera fii ai Celui Preaînalt. Numai cei care acceptă pe Isus drept Mântuitor și Domn în viața lor reușesc să primească dreptul de a fi făcuți fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1.12). Așadar, El este Tată celui care este fiu. Cine nu are poruncile Sale – și, dacă le are, nu le păzește – nu poate să corespundă acestei afirmații. El este Tată numai celui care se potrivește ca fiu.

            Apostolul Petru ne dă o revelație importantă spunând că Domnul judecă lucrarea fiecăruia, fără părtinire. De fapt, Dumnezeu nu face nicio diferență în funcție de statul pe care îl are cineva. Nu pentru că sunt pastor Tatăl îmi va da o atenție deosebită față de cea pe care El o va da unui om care nu are acest titlu. Odată ce am înțeles ceea ce El vrea să fac, trebuie să pun mâna la lucru și să fac ceea ce mi s-a cerut. Astfel, voi avea parte de slavă, și nu de osândă.

            Este mai mult decât clar că vom fi judecați pentru lucrările pe care le facem. Dacă fac ceea ce El poruncește, voi realiza lucrarea cu desăvârșire. Însă, dacă sunt leneș sau nu dau atenție la ceea ce mi s-a cerut, voi fi pasibil de pedeapsă în ziua Judecății. Lucrarea poate fi făcută prin cuvinte sau fapte, dar trebuie să fie după porunca Domnului. Cel care nu va îndeplini ceea ce i-a fost poruncit va fi găsit vinovat în Ziua cea Mare.      

            Drept este de a se purta cu frică, ceea ce înseamnă să păzești porunca sfântă. Moise a luat apă din stâncă de două ori, însă, cea de-a doua oară, nu a procedat cum i-a fost determinat. Asta i-a cauzat o stricăciune enormă: nu a mai putut intra în Țara Făgăduinței, deși i-a condus pe israeliți prin pustie, vreme de 40 de ani, întru îndeplinirea acestei misiuni.

            Pribegia lui Moise a durat 40 de ani, în timp ce a noastră durează atâta cât Domnul ne călăuzește pentru a-I realiza voia. Ai grijă pentru ca în niciun moment să nu te abați de la porunca Celui Preaînalt și să nu arăți că-ți este frică de Cuvântul Său. El nu-l va găsi nevinovat pe cel care nu-I va îndeplini poruncile și determinările.

           Cine va păzi Cuvântul lui Dumnezeu va ajunge înaintea judecătorului cu capul sus, căci credința cu care a împlinit voia sfântă a făcut din el un creștin care a avut reușită în tot ceea ce a întreprins. Nu vei avea de ce să te temi în Ziua cea Mare, dacă te strădui să realizezi ceea ce ai fost călăuzit să faci prin Cuvânt. Ca Tată, Domnul nu-ți va da niciodată vreo misiune fără a fi primit de la El și puterea de a o îndeplini. Așadar, slujește pe Dumnezeu cu frică și ți se va da slava Sa.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares