A fi uns de Domnul pentru a face lucrarea Sa este un lucru foarte bun și binecuvântător și, de aceea, față de harul pe care îl primim, suntem răspunzători de modul în care semenii noștri vor trăi. Avem puterea de a face pe pământ ceea ce Sfântul Duh ne-a revelat prin Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, avem puterea de a desface orice lucrare pe care cel rău o face în viața celor care ne cer ajutorul.

            Cei care primesc de la Domnul darul de a-I face cunoscută slava oamenilor, care sunt trimiși înaintea lor – sau înaintea oricui aceștia sunt trimiși –, trebuie să înțeleagă că acesta le-a fost dat nu ca plată pentru vreo datorie pe care Dumnezeu o are pentru ei, ci pentru binecuvântarea celor suferinzi. Suntem datori să dăm mântuirea tuturor celor rătăciți.         

            Acest verset ne arată că binecuvântarea pe care o primim pentru a o da mai departe oamenilor nu ne aparține nouă, ci celor care au nevoie de ea. Așadar, de este posibil, trebuie să-i retribuim mereu cu ceea ce, prin dreptul dat din Ceruri, le aparține. Nu facem nicio favoare rătăciților când ne îndeplinim misiunea, căci ei ne prilejuiesc favoarea de a sluji lui Dumnezeu și, astfel, să fim binecuvântați.

            Cine va refuza să dea celui suferind ceea ce îi aparține va da seama de răul făcut. Dobândind această înțelegere, fiii Celui Preaînalt nu vor apuca niciodată pe calea greșită, căci, realizându-și misiunea, se vor achita de datoria față de Dumnezeu. Pavel a spus: ”Vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia” (1 Corinteni 9.16b)!

            Prin vindecarea omului cu mâna uscată, lecția pe care Hristos a dat-o fariseilor este de o foarte mare importanță: dacă El nu ar fi făcut bine acelui om, atunci El i-ar fi făcut mult rău. Fariseii Îl vor acuza pentru binele pe care l-a făcut în zi de Sabat, dar nu I-ar fi făcut nimic pentru răul pe care l-ar fi cauzat dacă nu ar fi lecuit mâna acelui om. Acești ipocriți nu înțelegeau nimic despre dragostea sfântă. Fratele meu, dacă ai primit darul lui Dumnezeu, fă binele, căci, în caz contrar, îți vei primi pedeapsa.    

            Cel ce a fost uns este singurul care poate face lucrarea pentru care a fost chemat și investit cu putere. Ia seama la ceea ce ți-a fost dat și nu înceta de a-ți îndeplini datoria – sau, altfel, în Ziua cea Mare, vei avea de dat socoteală din cauză că nu ai făcut binele celui nevoiaș. Cel Atotputernic te-a pregătit pentru anumite sarcini pe care numai tu poți să le înfăptuiești.

            Fă-ți partea cu toată credincioșenia față de Domnul și nu înceta niciodată de a da celui în nevoie ceea ce îi aparține. Cu siguranță, vei primi pe vecie răsplata de a fi fost rob al lui Dumnezeu. Fiul care este pe placul Tatălui este cel care își realizează misiunea și, de aceea, are acces la tot ceea ce are Domnul. Dacă nu te-ai lăsat încă folosit de Cel Preaînalt, trăiește această experiență chiar din acest moment. Astfel, vei vedea cât de mult nu te va răsplăti Dumnezeu.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares