Niciodată nu ar trebui ca frica să sălășluiască în inima robilor lui Dumnezeu. Chiar dacă totul dovedește că nu există motiv pentru a continua să crezi în promisiunile sfinte, asta nu ar fi decât încă una dintre minciunile diavolului și, de aceea, niciodată să nu accepți vreo sugestie ce vine de la acesta. Fii sigur că Domnul nu va accepta nici umbră de mutare (Iacob 1.17). Pe lângă aceasta, ca fii ai Celui Preaînalt, trebuie să fim curajoși dinaintea oricărei situații adverse, căci, de suntem fricoși, vom spune, cu alte cuvinte, că nu credem în Tatăl și, în consecință, vom cădea pradă pierzaniei.

            Când ne temem sau ne este frică și, astfel, mărturisind că nu mai există scăpare, nesocotim una dintre poruncile pe care Isus le repeta neîntrerupt, spunând oamenilor: ”Nu te teme” (Marcu 5.36). Așadar, dacă, într-o bună zi, totul pare a fi imposibil, nu te da biruit, căci va fi ca și cum Îl pui afară pe însuși Dumnezeu din inima ta. De nu știi ce să faci, cere pur și simplu sfatul Său. Atunci, va fi ca și cum te-ai trezi dintr-un coșmar. Mai mult, crezând în Domnul, ajutorul va veni degrabă.

Deseori, Cel Preaînalt ne pune să trecem prin situații potrivnice, pentru a arăta ce fel de om suntem. Când totul este bine este ușor să ne deschidem gura ca să spunem că credem în Dumnezeu, însă, când situația este grea și pare că nu mai există nicio scăpare, apar adevărații credincioși în Domnul. Aceștia nu disperă, ci, încrezându-se în Cuvântul sfânt, sunt neclintiți în Verbul sfânt și își fac declarația de credință.

Când situația iese de sub control, cel care face parte cu adevărat din poporul lui Dumnezeu nu va permite ca vrăjmașul să-l înfricoșeze. Oamenii ce-și fac griji, țipă și cer tuturor să se roage pentru ei dovedesc că nu au încredere desăvârșită în Tatăl. Cei care cred când totul le este bine, dar păcătuiesc la primul semn de amenințare, demonstrează că se încred mai mult în vrăjmaș decât în Cel Atotputernic. Ori, Cel care, din nimic, a creat Cerurile și Pământul nu ar avea oare putere pentru a griji de ai Săi?

Să stai mereu de veghe pentru a nu-ți schimba stăpânul când încercarea va sosi. Este scris că ești robul celui căruia îi slujești (Romani 6.16). Omul care slujește lui Dumnezeu nu-și schimbă niciodată purtarea, chiar de pământul se mișcă și munții sunt aruncați în mare. De asta se va întâmpla, folosește-te cu hotărâre de puterea în Numele lui Isus pentru ca totul să revină la normal. Dinaintea unui mare necaz, a unei grozave încercări diavolești sau a unei boli dintre cele mai grave vei dovedi în cine crezi cu adevărat. Cei care cred în Domnul trebuie să fie ca Muntele Sionului care niciodată nu se clatină (Psalmi 125.1).

Când fiii lui Dumnezeu dovedesc că nimic nu-i face să înceteze de a crede în Dumnezeu, cei slabi se însuflețesc, cei neîncrezători se minunează și cei păcătoși se îndreaptă.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares