Saul se purta cu o ură de moarte față de David. Regele Israelului dorea să nimicească pe cel care avea să-i fie în scurt timp succesorul. Însă David, respectând Cuvântul lui Dumnezeu, simțea diferit. Deși avusese prilejul de a-l ucide pe Saul, a preferat să respecte ungerea ce exista asupra acelui rege. Niciodată să nu te grăbești să iei locul pe care crezi că ți se cuvine. Dacă Domnul ți-a revelat ceva, ziua împlinirii promisiunii va sosi. Chiar de ești umilit sau ceea ce dorești să se realizeze pare a fi imposibil, crede în ceea ce ți s-a spus, căci cine crede va vedea slava lui Dumnezeu.

           A sosit ziua în care Saul a fost înfrânt de vrăjmaș. Aflând această veste, fiul lui Ieseu nu s-a bucurat ci, dimpotrivă, a fost folosit pentru a scrie niște versete prorocitoare. Era o zi de tristețe pentru poporul lui Dumnezeu, căci regele său fusese omorât de forțele vrăjmașe. Numai cine nu cunoaște teama de Domnul se bucură de căderea sfinților Săi. Cei care slujesc Creatorului trebuie să fie mereu respectați și, dacă din întâmplare, cineva dintre ei trăiește în păcat, nu trebuie să ridicăm mâna pentru a-l condamna, căci este robul altuia (Romani 14.4).

            Cum purtarea adevăratului fiu în Dumnezeu este diferită de cea a celui care profită de credința celuilalt! David a fost cuprins de Sfântul Duh și a proferat un blestem asupra locului în care regele Israelului a căzut, spunând: ”Munţi din Ghilboa! Nici rouă, nici ploaie să nu cadă pe voi! Să nu fie pe voi nici câmpii care să dea pârgă pentru darurile de mâncare!” Acești munți au fost blestemați din cauza faptului că unsul lui Dumnezeu fusese înfrânt acolo. Fără îndoială, psalmistul nu a vorbit de unul singur, ci prin mijlocirea Duhului Celui Preaînalt. Înainte, fuseseră câmpii roditoare pentru darurile de mâncare, dar, din acel moment, vor fi țarină unde nici roua, nici ploaia nu îi vor umezi brazdele.

            Citind restul versetelor, putem observa indignarea ce a pus stăpânire pe robul Domnului. Acesta a spus că nimicirea lui Saul a fost o profanare a scuturilor celor viteji. Pentru el, scutul pe care Saul îl avea, ungerea sa, ce era ocrotirea vitejilor din Israel, nu avea să mai fie vreodată uns cu untdelemn. Tot la fel, cei care se află la cârmuirea poporului lui Dumnezeu trebuie să caute mereu ungerea cea sfântă asupra înțelegerii pe care o au în credință. În misiunea noastră, suntem ocrotire pentru toți cei curajoși în slujba lui Dumnezeu – numai pentru cei viteji, căci cei lași nu au parte de lucrarea Domnului.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares