”Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.”
Filipeni 4.12
Cuvântul sfătuiește ca să ne înfățișăm înaintea Celui Preaînalt ca un lucrător încercat care împarte drept Cuvântul Adevărului (2 Timotei 2.15). Așadar, oricare ar fi încercarea prin care Căpetenia noastră ne cere să trecem, trebuie să dovedim că știm să o înfruntăm. De este belșug, Amin; însă, de este strâmtoare, de asemenea Amin, căci El a promis că nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi (Evrei 13.5). Important este de a trece de încercare.
Dacă robul lui Dumnezeu, trecând prin clipe de încercare, este disperat și renunță la misiunea primită sau o face cu nemulțumire, demonstrează că nu este pregătit de a-I sluji. Cine Îl cultivă pe Domnul numai în momentele plăcute nu permite ca Căpetenia să-l călăuzească prin Sfântul Duh. Chiar și astăzi Domnul îi duce în pustie pe cei care vor fi folosiți de El pentru ca să fie ispitiți de diavol. De trecem cu bine de încercare, misiunea ce ne-a fost pregătită ne va fi încredințată.
Cel Atotputernic nu va lucra niciodată fără responsabilitate. El nu ar pune pe un om să realizeze ceva măreț dacă acesta nu ar fi pregătit. Suntem învățați prin mijlocirea Cuvântului și luptele pe care le purtăm, căci prin ele dovedim dacă suntem sau nu călăuziți de Duhul Domnului. Numai cei care se supun lui Dumnezeu în toate cele știu cum să procedeze când bătălia este în toi și cel rău vine cu ademenirile sale necurate.
Dumnezeu îi pune la încercare pe toți cei care îi are drept fii și, de asemenea,
pregătește pe omul potrivit pentru a-I împlini voia. Niciun conducător nu ar fi fără de minte ca, atunci când trece printr-o lucrare de mărire, să accepte cererea unui simplu lucrător de a fi trimis ca ambasador dinaintea unei națiuni. Cei care sunt trimiși au capacitatea de a-și reprezenta țara cu adevărat. Împărăția Cerurilor este mai presus decât orice altă națiune.
Dacă ești ispitit să renunți, să fii necredincios, necinstit sau să faci ceva rău, nu te lăsa, căci ești pus la încercare. Domnul permite ca diavolul să-i încerce pe ai Săi pentru ca aceștia să învețe cât este de important să creadă și să slujească lui Dumnezeu. Dacă nu ți-ai asumat ispita, încă nu ai păcătuit. Rămâi de neclintit și nu ceda, căci, în caz contrar, nu vei mai fi chemat să reprezinți pe Împăratul împăraților.
Robul lui Dumnezeu trebuie să știe cum să trăiască când este în belșug, dar și când este în lipsă. Foamea, cât și îndestularea, este folosită de Învățătorul nostru pentru a ne învăța să facem față întotdeauna încercării Sale. Dumnezeu are nevoie de oameni care nu se vor vinde pe oricât de mult aur le-ar putea diavolul oferi. Dovada unui rob credincios este credința față de Domnul, față de soț, față de patron și oricine altcineva.
Fii un om de onoare și nu permite să fii dezonorat. Fii un lucrător încercat!
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares