Căci buzele femeii străine strecoară miere şi cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul.
Proverbele 5.3
Femeia străină este o desfrânată periculoasă, de care trebuie să stăm departe, după cum ne avertizează Cuvântul lui Dumnezeu. Ea urmează firea acestei lumi și ca înfățișare este foarte aranjată, ca și cum ar fi o femeie frumoasă și la locul ei. Însă, cine se apropie de ea va descoperi că nimic din acea aparență plăcută nu este adevărat. Aceasta este fiica lui Satana ce încearcă să-i amăgească pe cât mai mulți oameni, și nu sunt puțini cei care cad în farmecele sale diabolice.
Firea omenească este atrasă de ea, căci buzele sale strecoară miere. Dacă s-ar arăta așa cum este cu adevărat, nimeni nu ar mai dori-o. Ea are toată puterea de seducere și de fermecare a iadului, iar cine își face de lucru cu ea va vedea că limbi de foc îl vor cuprinde întru veșnicie. Vreme de veacuri, aceasta i-a înșelat pe oamenii cu firea slabă, însă cei care sunt de neclintit în Cuvânt o vor refuza.
Firea omenească, prin farmecele sale și faptul de a nu spune adevărul, îi face pe mulți oameni să fie atrași de ea, căci cerul gurii îi este mai lunecos decât ungerea lui Dumnezeu. Este de necreut cum această ”femeie” reușește să-i facă pe zeci de mii de oameni să o urmeze. Ungerea Domnului, ce este adevărul, nu încearcă să înfrunte această femeie, fiind uneori mai grea și mai amară decât ea, fiindcă nu poate face abateri și nici înțelegeri necinstite.
Luna de miere, cu înțelepciunea firii lumești, nu este veșnică, ci limitată în timp. De îndată, omul ce îi va cădea în brațe va vedea că sfârșitul îi va fi amar ca și absintul. Însă, urmând Adevărul, asta nu se poate întâmpla. Cu cât omul se încrede mai mult în Cuvânt, cu atât își va dori mai mult apa ce te spală de orice rău. Atrăgându-ne atenția asupra acestei femei fățarnice, Dumnezeu ne arată dragostea Sa, căci nu ne dorește niciodată răul.
Gândirea firii omenești lucrează ca o spadă cu două tăișuri, din moment ce promite viața, dar de fapt moartea este ceea ce îi așteaptă pe cei ce o urmează. La început, omul ce se ia după aceasta crede că a găsit ceea ce căuta, fiindcă totul pare a fi potrivit. Fiind un om obișnuit, ceea ce vine de la firea omeneacă îi face de îndată plăcere, însă, când înțelege Adevărul, având inima deschisă, își va da seama cât de mult nu a greșit.
Nimeni nu va reuși să se oprească din a urma calea gândirii omenești, căci este menită să ajungă până la moarte. Aceasta nu va putea fi schimbată și nici nu va sluji planurilor veșnice ale lui Dumnezeu. De aceea, toți cei care sunt neprihăniți vor fi iubiți de Domnul, care le va deschide ochii față de primejdia reprezentată de gândirea firii lumești. Din nefericire, aceasta reușește să atragă și să înșele în calea sa mișelească pe mulți oameni, chiar și dintre cei aleși.
Pașii gândirii lumești își au originea în infern și nu trebuie să ne fie frică de o înfrunta, fiindcă există o singură bază, ce este de neclintit și de neschimbat – Cuvântul lui Dumnezeu. Iar cu înțelepciunea adevărată îi putem spulbera toate argumentele.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares