Nu este de înțeles de ce nu toți cei care își spun că sunt fii ai lui Dumnezeu și cred în El nu Îi slujesc cu adevărată dragoste și dăruire. Domnul nu doar a înfăptuit marea mântuire, ci și ne-a acoperit cu putere pentru a birui orice forță a răului. Ori, dacă creștinii ar fi de neclintit în poziția lor de autoritate și s-ar dărui rugăciunii, păzirii poruncilor Celui Preaînalt și respectării Cuvântului, am fi cu toții binecuvântați din plin.

            Este bine să-i avertizăm pe cei rătăciți asupra unui fapt important: cei care nu se dăruiesc Domnului pe măsura îndatoririi pe care trebuie să o aibă față de Cuvântul Său vor putea fi responsabilizați de viețile pe care nu au reușit să le izbăvească de forțele răului, care le țin în păcat și pierzanie (Ezechiel 33.1-9). De aceea, nu putem avea aceeași scuză ca cea lui Cain, care a răspuns Domnului întrebând dacă el este păzitorul fratelui său (Geneza 4.9).

            Demonii trebuie să se bucure mult de creștinii nesocotiți, căci aceștia, cum nu acordă importanță la ceea ce Domnul le spune, nu mai sunt folosiți de El și, astfel, nu mai opun rezistență împărăției întunericului. Cel mai rău este că, nefiind păzitorii Adevărului și neparticipând la lucrarea sfântă, mărturiile lor mincinoase ajută duhurile rele să îi țină pe mulți oameni în păcat. Fratele meu, analizează-te și verifică dacă asta nu se întâmplă și cu tine.

            Cât de grea nu ți-ar fi viața dacă ar fi sub stăpânirea păcatului. Dacă ai ști că cineva are puterea de a te izbăvi, dar nu-și folosește această putere ca să te ajute, ce ai simți oare față de el? Ori, trebuie să ne asumăm chemarea și să ne implicăm în izbăvirea celor asupriți. Aceasta este o onoare pentru toți cei care sunt chemați să facă parte din casa Domnului. De aceea, suntem privilegiați, aleși pentru a face voia cea sfântă.  

            În plus, nouă ne revine responsabilitatea de a ne folosi de darurile și puterile ce ne-au fost încredințate în vederea zidirii sufletești a Împărăției lui Dumnezeu (1 Corinteni 14.12). Cine nu se va purta astfel va fi judecat și pedepsit de Cel Preaînalt în Ziua Judecății. Va trebui să dăm seama de ceea ce am făcut sau nu cu puterea pe care El ne-a dat-o.

            A nu se supune Domnului este unul dintre cele mai mari păcate pe care cineva le poate comite, căci cine procedează astfel nu se dă în lături de a minți, a înșela și a refuza să-și ajute aproapele. Mai mult de atât, și mai rău este de a supăra pe Cel Preaînalt în legătură cu chemarea și planul pe care El îl pregătise pentru viața ta, cât și pentru cei pe care ar trebui să-i ajuți. De aceea, este bine să-L faci să se bucure mereu.

            Îndreaptă-ți greșelile și nu lăsa pe Mammon sau pe însuși Satana să pună stăpânire pe voința ta. Cuvântul spune că de ne împotrivim diavolului, el va fugi de la noi (Iacob 4.7b). Aceasta înseamnă că, dacă dacă vei răbda ispita ce încearcă să te convingă de avantajele iluzorii ale păcatului, aceasta nu te va putea tulbura. Așadar, ia hotărârea de a face binele, căci chemarea ta cea mai mare în viață este de a slăvi pe Domnul cu tot ceea ce ai.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares