Scriitorul sfânt al Proverbelor a fost îndrăzneț când a făcut o revelație importantă: el a făcut mea culpa pentru a ne învăța să fim eliberați de vicleniile iadului. În zilele noastre, mulți oameni au fost înșelați și de aceea sunt în afara prezenței lui Dumnezeu pentru că așa cum spune scriitorul și-au numărat pașii către nenorocire. Trebuie să învățăm din propriile greșeli ca să fim eliberați de cel rău, care are ca unic scop să ne fure mântuirea (Ioan 10: 10a).           

Este interesant de observat că versetul de referință vorbește despre ceva care s-a întâmplat în mijlocul poporului și adunării. Aceasta ne face să credem că există unii oameni care se îndepărtează de prezența divină pentru a greși, dar există și alții care, chiar și acolo unde se află Domnul, sunt tentați să urmeze căile păcatului. După cum poți observa, Petru era lângă Iisus când l-a lăsat pe Satana să-și umple inima cu pietatea umană și chiar a fost eliberat de Învățător (Matei 16:22,23).

În versetele dinainte de Proverbe 5.14, autorul dezvăluie motivul pentru care era cât pe ce să se nenorocească: a urât certarea Domnului. Este împotriva voinței noastre, căci dacă Dumnezeu ne-a lăsat să facem ceea ce credem că este bine, chiar dacă suntem parte din lucrarea Lui, căderea noastră ar putea fi mare și recurentă. Când Cel Înalt ne ceartă, ne demonstrează că ne acceptă ca fii și ne iubește. La urma urmei, Tatăl pedepsește pe fiii Săi pentru că îi iubește (Evrei 12: 6).

Inima scriitorului a disprețuit mustrarea. Tu să nu faci asta, pentru că cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere (Proverbe 15:32). Ori de câte ori Domnul „închide o ușă" și îți arată înșelăciunea, în același timp, spune-I că îți pare rău, nu te mai gândi la fapte greșite și nu le mai face. Certurile și mustrările Duhului Sfânt sunt pentru binele tău.

De asemenea, scriitorul nu a ascultat nici vocea profesorilor săi. Mulți oameni trebuie să fi fost folosiți să-l învețe ce e bine și ce e rău, dar el nu i-a ascultat. În același mod, există și frați care, neștiind, când vorbesc cu noi, ne avertizează despre ceva ce nu înțeleg. De fapt, Duhul lui Dumnezeu vorbește prin ei. Este o greșeală să nu îi asculți, căci înțelepții ascultă vocea lui Dumnezeu.

În cele din urmă, el nu a ascultat pe învățătorii săi. Domnul a ridicat profesori în Biserica sa, care se consacră și, cu smerenie și înțelepciune, ne conduc să reflectăm asupra a ceea ce ar fi pierderea noastră. De aceea, ar trebui să-L lăudăm pe Cel Preaînalt pentru toți cei care sunt trimiși la noi, care nu trebuie să-I refuze niciun sfat. Cu toate acestea, trebuie să verificăm prin Cuvânt, și apoi, cu certitudinea că vine de la Domnul, să le acordăm asistență.

Este bine să învățăm de la cei care aproape că au fost nenorociți, ca să scăpăm de înșelăciunile celui rău. Vrăjmașul dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită. (1 Petru 5:8). Ținând cont de avertismentul Domnului, vei scăpa de orice pericol.

Întru Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares