”Voi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. După ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.”
1 Tesaloniceni 2.1-3
Venirea noastră în orice loc (în firmă, în familie, în cercul de prieteni sau în biserică) nu trebuie să fie niciodată zadarnică, nelucrătoare, de îndată ce am fost aleși de Domnul Isus pentru a da roade întru veșnicie. Așadar, oriunde ne-am afla, trebuie să plantăm Sămânța cea bună și, astfel, aceasta va da roade. Însă, trebuie să ne aducem aminte că lucrătorului îi revine responsabilitatea pregătirii pământului și respectarea timpului propice de însămânțare. Cine nu va respecta aceste legi de plantare și de recoltare nu va avea reușită. La fel, creștinul ce face lucrarea fără grija cuvenită muncește zadarnic.
Diavolul a făcut totul pentru a se împotrivi ca robii lui Dumnezeu să respecte poruncile sfinte, asuprindu-i în Filipos cu o suferință foarte mare. Însă, acești oameni gata să moară pentru Domnul nu s-au înfricoșat dinaintea suferinței; dimpotrivă, aceștia au slăvit pe Dumnezeu chiar în toiul durerii. Astfel, puterea sfântă a produs un mare cutremur în carcera unde fuseseră aruncați, iar ceea ce părea a fi o pierdere a fost un mare beneficiu pentru Împărăția Cerurilor. Prin suferință, oamenii aceștia s-au întărit în Domnul.
Uneori, Dumnezeu permite ca ceva rău să ni se întâmple pentru a ne trezi. Însă, cel mai bine nu este să ne așteptăm la vreo prigonire sau suferință pentru a profita apoi de toate cele, ci să credem în ceea ce Cel Preaînalt ne-a vorbit inimii și să fim gata de a-I realiza voia. Așadar, El va fi cu noi ori de câte ori Îi îndeplinim Vrerea. În sfârșit, de nu I ne supunem, El va rămâne cu mâinile legate atunci când Îi strigăm după ajutor sau Îl rugăm să ne împlinească cererile.
Misiunea noastră este de a vorbi despre Evanghelie cu mare îndrăzneală, căci lupta în duh trebuie să fie mereu realizată. Când un propovăduitor este chemat să ducă mai departe un mesaj în cadrul unei slujbe de primire, trebuie să ne încredințeze mesajul pe care Tatăl i l-a pus în inimă.
Niciun fiu al lui Dumnezeu nu trebuie să se dea jos din pat fără a se afla în prezența sfântă și puternică a Domnului. Așadar, dacă vreo săgeată rea este trimisă împotriva sa sau alor săi, sau a cuiva ce îi cere ajutorul, acesta trebuie să se folosească de îndată de puterea Numelui lui Isus ce îi fusese încredințată. Este necesar să fii neîntrerupt un soldat aflat în misiune.
Curajul nostru nu trebuie să vină din capul nostru, ci prin mijlocirea revelației pe care Dumnezeu ne-o dă în Cuvântul Său. De vine de la noi, acesta va fi înșelător, necurat și cu totul greșit.Tot ceea ce omul creează nu slujește pentru a fi folosit în lucrarea sfântă, căci numai Cuvântul Domnului are puterea necesară pentru a distruge cetăți și orice putere a vrăjmașului.
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares