Darul prorocirii este de mare importanță pentru Biserică, deoarece îi ajută pe membrii săi să trăiască cu belșug în Isus. Potrivit Scripturilor, a proroci înseamnă a vorbi oamenilor despre zidire, sfătuire şi mângâiere (1 Corinteni 14.3). Mulți sunt cei care înțeleg greșit acest dar și, când observă o slobozenie și lipsă de fermitate a căpeteniei, încep să vorbească ca și cum ar fi însuși Dumnezeu. Asta este primejdios, căci glasul cu care vorbesc îi fac pe cei nesocotiți să creadă că aud un mesaj din Ceruri.

            Cuvântul spune că cei prezenți în locul unde cineva ”prorocește” trebuie să judece ceea ce este spus. Multă vreme, acest har a fost prost înțeles. După legea probabilității, de vorbești despre zece situații posibil să se întâmple, aproximativ jumătate vor avea loc. Acești ”prooroci” fac exact asta. Ceea ce nu reușesc să prevadă se datorează faptului că păcatul împotriva Sfântului Duh nu are iertare nici în această viață, nici în cea veșnică. Cine vorbește din capul lui, încercând să se dea drept Sfântul Duh păcătuiește.

            Aproape întotdeauna, oamenii care se poartă astfel sunt cei obișnuiți cu atmosfera religioasă, și care, când simt că a sosit ceasul, încearcă să atragă atenția oamenilor, spunând ceva de genul: ”Robul meu. Tu, cel care mă auzi. Sunt aici ca să fac o mare lucrare în viața ta. Fii înțelept, caută-mă, și Eu te voi ajuta”. Ori, această ”prorocire” ar fi potrivită oricui, căci, vorbind la imperativ, fără a preciza vreun nume, oricine poate crede că ”revelația” a fost pentru sine.

            Aceste ”nimicnicii duhovnicești” sunt deosebit de primejdioase, căci aceste ”prorociri” fără adevărată ungere au făcut ca mulți oameni să sufere, abătându-se de la calea cea dreaptă, după ce au dat crezare acestor ”proroci”, pentru ca apoi să-și dea seama că s-au înșelat și că nu există adevăr în acele spuse. Biblia spune că oricine va face să păcătuiască pe unul din micuții care cred în Domnul va da seama pentru viața ce s-a pierdut (Matei 18.6). Niciodată să nu profetizezi dacă Domnul nu ți-a dat Cuvântul.

            Fără îndoială, dacă toată lumea ar primi acest har, poporul lui Dumnezeu ar trăi mai bine. De fapt, toți oamenii ar trebui să prorocească, dar niciodată în același timp și cu atât mai puțin în scopul de a-și satisface dorințe personale. Astfel, toți ceilalți ar înțelege voia sfântă, căci harul prorocirii îndeamnă la zidire, sfătuire şi mângâiere în multe privințe de mare importanță. Prin mijlocirea revelațiilor adevărate, venite de la Domnul, putem lua hotărâri sigure și cu reușită.

            Sfârșitul versetului spune că scopul este ca toți oamenii să fie îmbărbătați, ceea ce, în limbajul biblic, înseamnă că și-au găsit rezolvare la problemele lor. Ne aflăm sub apostolia Sfântului Duh, iar misiunea Lui este de a slăvi pe Domnul Isus și de a ne învăța întregul Adevăr, aducându-ne la cunoștință ceea ce va veni și tot ceea ce va fi de auzit. Negreșit, făcând parte din binecuvântata Treime, Duhul Domnului are multe să ne reveleze prin mijlocirea robilor lui Dumnezeu care știu cu adevărat să slujească Celui Preaînalt.

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares