Dragostea lui Isus pentru cei rătăciți era atât de mare încât Îl făcea să nu ieie în considerare primejdiile, greutățile și nici disprețul oamenilor. Scopul Lui era de a-i ajuta să regăsească calea lui Dumnezeu. Cei care cred în El trebuie să procedeze la fel, căci, asta este ceea ce El a spus că trebuie să se întâmple cu oricine afirmă că crede în Cuvântul Său. Dragostea nutrită unui om valorează mai mult decât orice rugăciune.

            Hristos Își dădea silința de a-L bucura pe Tatăl, îndeplinind cu dăruire ceea ce El Îi dăduse drept misiune. Dacă și noi dorim să bucurăm pe Dumnezeul nostru, trebuie să ne purtăm potrivit sfaturilor ce ne sunt date, căci, fără credință, va fi cu neputință să fim plăcuți Domnului (Evrei 11.6). Credința este mijlocirea prin care umblăm pe Calea ce ne duce la Dumnezeu și care ni-L aduce pe El până la noi.

            Pentru a împlini planul cel sfânt, Isus Se dăruia cu desăvârșire rugăciunii și nu ieșea cu nici un preț din Cuvântul Domnului. Chiar dacă un înger vine la noi, aducând vestire din partea Celui Preaînalt, și încearcă să dovedească prin semne că a fost trimis de El, dacă cuvintele lui nu sunt potrivit Scripturilor, putem să le luăm drept lucruri date spre nimicire. Pentru a fi lumină, trebuie să fie o potrivire între Lege și mărturie.

            Orice creștin are aceeași chemare și aceleași unelte deținute de Isus. Am primit porunca de a face lucrările pe care Fiul lui Dumnezeu le făcea pe vremea apostoliei Sale pământești. Bineînțeles că există o diferență între apostolii, dar Sfântul Duh trebuie să ne călăuzească mereu, potrivit învățăturilor din Scripturi. Odată ce s-a primit revelația a ceea ce trebuie să îndeplinim, putem crede că avem și mijloacele necesare.

            Oricine crede în Fiul lui Dumnezeu trebuie neapărat să realizeze aceleași lucrări ale lui Isus. A inventa apostolii, a folosi tehnici de marketing, a crea strategii ieșite din comun pentru a umple bisericile, a folosi unelte ce nu au fost create sau folosite de Domnul este lucrarea trupului, iar tot ceea ce este trupesc nu este bun de nimic.

            Nu supăra pe Domnul care ne-a iubit într-atât încât ne-a adus mântuirea și slujba împăcării (2 Corinteni 5.18). Fii un rob smerit și credincios, cât și un împlinitor al poruncilor ce îți sunt trimise. Într-o bună zi, vom da socoteală față de ceea ce am făcut sau nu am reușit să facem cu privire la ceea ce ne-a fost poruncit. Nimeni nu va fi responsabil de ceea ce nu i-a fost revelat, căci nu trebuie să stea să ghicească, nici să încerce să descopere care este voia cea sfântă.

            Fii un adevărat slujitor al Noului Testament. Astfel, vei aduce bucurie Celui care te-a chemat. Aduce-ți aminte că nu trebuie să ne lăsăm cuprinși de alt simțământ decât de cel care era în Hristos. Sfântul Duh Îl ducea pe Isus acolo unde Tatăl dorea ca El să fie pentru a face și a propovădui ceea ce Îi fusese prorocit.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares