Una dintre marile lucrări ale dragostei lui Dumnezeu vărsată în inimile noastre este puterea de a ne iubi unii pe alții. Deși venim din familii și culturi diferite, când cunoaștem un membru al Trupului lui Hristos, ne atașăm de el. Este adevărat că, uneori, întâlnim oameni care încearcă să se dea drept miei de la Domnul, dar în curând Duhul lui Dumnezeu ne arată că sunt capre sălbatice și periculoase. Cel mai bun lucru este că nici acest lucru nu ne poate face să ne pierdem dragostea.      

Este inexplicabilă această înclinație pe care dragostea lui Dumnezeu ne face să o simțim pentru ceilalți membri ai Trupului Său. Este ceva atât de puternic încât ne bucurăm pentru victoria pe care o câștigă și ne temem de înfrângerea lor, pentru că simțim că ar face parte din viețile noastre. Cei pierduți care trăiesc în plăceri carnale, când văd o astfel de atitudine, aproape întotdeauna cred că sunt sătuli de noi; de aceea este bine să fugi de manifestarea răului, pentru ca nimeni să nu se scandalizeze, și astfel diavolul să nu te împiedice să mergi în lumină (1 Tesaloniceni 5:22).

Deci, niciodată nu poți fi suficient de precaut, pentru că mulți pot interpreta această iubire ca fiind dragostea carnală dintre păcătoși și mai este și pericolul ca o persoană care încă nu a crescut suficient în credință, să înțeleagă dăruirea noastră ca „vorbe în vânt” sau ofertă pentru păcat. Pavel a spus că va înceta să mănânce carne dacă l-ar face pe fratele său să păcătuiască (1 Corinteni 8:13).

Bunăvoință, blândețea și alte atribute bune sunt semne distinctive pentru cei mântuiți cu adevărat, față de cei care încă nu au trecut prin ușă și pe calea strâmtă. Aceștia, aproape întotdeauna, simpatizează doar cu cei care îi pot răsplăti. Este o iubire interesată - dacă se poate numi iubire. Între noi, chiar dacă fratele nu știe, adesea dedicăm o parte a timpului nostru rugăciunii pentru cei care sunt ispitiți, iar când acea persoană biruiește, bucuria noastră este completă.

Adevărul este că dragostea lui Dumnezeu nu numai că ne conduce să propovăduim Evanghelia, dar și, dacă este posibil, ne conduce și sufletul. Bine este când oamenii înțeleg că suntem curați, sfinți și nu avem nicio legătură cu răutatea care predomină în lume. Acești oameni cresc astfel în credință, în dragostea față de Dumnezeu și în toate aspectele. Cei care trăiesc în plăceri carnale își fac un rău mare lor și tuturor celor care vin în contact cu ei. Atâta timp cât nu Îl slujesc cu adevărat pe Dumnezeu, ei ne împiedică să vedem ce poate face Domnul în viața lor, fapt care ne-ar binecuvânta fără îndoială.

Lasă dragostea lui Dumnezeu să se reverse în inima ta. Fiind parte a aceluiași Trup, vom fi extrem de binecuvântați dacă ceilalți frați vor cunoaște dragostea divină. Cât de dulce și plăcut va fi atunci când fiii lui Dumnezeu vor trăi în unitate; ne va face un bine nemărginit (Psalmul 133).

Întru Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares