Odată, împăratul Nebucadnețar a avut un vis care l-a tulburat foarte tare, dar din păcate a uitat ce visase și a chemat pe înțelepții Babilonului ca să-i arate visul și interpretarea lui, însă aceștia nu au reușit, motiv pentru care regele a ordonat ca toți să fie uciși.

Cum decretul regal poruncea ca niciun înțelept să nu fie cruțat, au mers la casa lui Daniel, ca să-l ucidă și pe el. Dar el a întrebat cu înțelepciune pe șeful gărzii regale despre motivul pentru un ordin atât de aspru, și cu permisiunea lui, a adunat trei dintre prietenii săi, cărora le-a cerut să i se alăture în rugăciune, pentru ca Domnul să-i arate visul împăratului și să-i dea interpretarea lui. Preamăritul i-a răspuns și Daniel a schimbat decretul regal, căci, pentru a dezvălui și interpreta visul, i-a cerut în schimb pe toți cei care au fost condamnați la moarte. Cel mai bun lucru pe care l-a făcut însă a fost că I-a adus slavă Domnului.      

Una dintre diferențele dintre cei care Îl slujesc pe Dumnezeu și cei care încearcă să-L folosească este loialitatea: oricine are un angajament față de Adevăr va aduce întotdeauna slavă Domnului! Daniel a văzut acest lucru ca o ocazie de a vorbi despre credința sa și de a -L proslăvi pe Atotputernicul. El și prietenii săi au fost prinși în Babilon, dar Cel Preaînalt era cu ei.

După ce a interpretat visul, Daniel a fost răsplătit de rege, fiind numit guvernator al întregii provincii babiloniene. În plus, a fost înaintat de rege și a primit multe daruri. Dar mai important, chiar în glorie, Daniel nu a uitat de prietenii care s-au rugat cu el căci a cerut și împăratul a făcut, numind pe Șadrac, Meșac și Abed-Nego peste treburile din Babilon. De fapt, robilor lui Dumnezeu nu li s-a urcat niciodată gloria la cap.

Nu e bine niciodată să fii egoist. Cei care ne-au ajutat în rugăciune pentru soluționarea unei probleme trebuie să fie recunoscuți și recompensați. Nimeni nu trebuie să creadă că este privilegiat și, de aceea, primește multe binecuvântări. Este foarte important să recunoaștem valoarea unei persoane care ne-a ajutat prin rugăciune sau transmiterea Cuvântului.

Oamenii care Îl slujesc pe Dumnezeu cu adevărat sunt întotdeauna loiali semenilor lor. Dar cei care nu au frică de Domnul care sălășluiește în inimile lor acționează cu perversitate: atâta timp cât cred că cineva are ceva să le dea, se dau bine pe lângă acea persoană, dar îndată ce simt că nu mai are nimic de oferit, se poartă ca cei pierduți. Acum, Dumnezeu este slăvit în viețile celor care Îl slujesc în spirit și în adevăr!

Nu trebuie niciodată să ne lăsăm cuprinși de disperare și să spunem că nu există nici o scăpare; până la urmă, cei care Îl slujesc pe Domnul vor vedea că există rele de bun augur. Daniel a primit revelația, a relatat visul și interpretarea sa și, ca rezultat, Cel Înalt a fost slăvit.

Întru Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares