“Iată că de zece ori m-aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?”
Iov 19.3
Satana nu a renunțat niciodată la planul său de a răni copiii lui Dumnezeu, fie moral, fie prin boală, probleme financiare și așa mai departe. Dovada este ceea ce s-a întâmplat cu Iov, rob al Domnului, care a fost direct atacat de cel rău. Dar, spre deosebire de prietenii lui care l-au văzut în acea situație, nu putem niciodată să arătăm cu degetul acuzator la cei aflați în mâinile adversarului. De fapt, ar trebui să mustrăm pe cineva numai dacă primim această poruncă de la Domnul.
Cei căzuți au nevoie de dragoste, dar înainte de a-ți deschide gura să vorbești cu ei, analizează-te și, dacă nu ești în comuniune cu Tatăl, cere-i să-ți dezvăluie cuvintele și chiar acțiunile care trebuie luate în acea situație.
Iov trecea printr-o mare criză; la urma urmei, o succesiune de fapte l-au făcut să-și piardă bunurile, copiii și sănătatea. Chiar și așa, nu s-a predat; dimpotrivă, el a cerut credință și nu s-a lăsat descurajat. În anumite momente de slăbiciune, chiar a blestemat ziua nașterii sale (Iov 3), dar au existat momente când, deși credea că Domnul îl făcea să sufere, a declarat că se va încrede în Cel Atotputernic chiar dacă îl va ucide.
Prietenii lui Iov au aruncat cuvintele acuzatoare asupra lui în loc de profețiile divine care i-ar fi putut deschide ochii. Nimeni nu are nevoie de acuzații, nu-i așa? Cel care alunecă în greșeală știe că a făcut ceea ce nu trebuie, căci chiar Duhul Domnului îl tulbură, permițându-i să se simtă slab, singur și cu o minte perturbată. Dacă simțim de la Dumnezeu îndrumarea de a căuta o anumită persoană și de a-i da un mesaj din Ceruri, trebuie să o ajutăm în ceea ce ne-a fost transmis. Domnul este înțelept pentru a avea grijă de ai Săi. Cu toate acestea, uneori, un creștin dorește să pară bine educat și, prin urmare, renunță să rostească adevărul atunci când Cel Prea-Înalt îi poruncește să mustre o anumită persoană.
Cuvintele inimii omului nu vor fi niciodată în măsura exactă; ele pot depăși sau pot fi mai prejos de cât este nevoie. Cu toate acestea, ceea ce iese de pe buzele Celui care este perfect poate rezolva complet orice problemă. De aceea să vorbești niciodată împotriva a ceea ce vorbește Dumnezeu veșnic; iar dacă nu El spune nimic, nici tu să nu te apuci să vorbești.
Niciodată nu te lasă dus de vrăjmaș. Ești responsabil pentru a trăi în comuniune cu Cel Prea-Înalt; altfel îl vei asupri pe fratele tău cu sfaturi nejustificate sau chiar cu o târguială. Fă orice ca să nu fi un instrument în mâinile diavolului și ,astfel, să profiți de slăbiciunea aproapelui. Ai grijă să nu exagerezi nimic, nici măcar ceea ce crezi că este îngrijire sfântă. Nimic nu se adaugă la ceea ce spune Domnul, nici nu se micșorează!
Întru Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares