Noi, prinții lui Dumnezeu - care au fost mereu oameni ridicați de El și implicați în lucrarea divină după voia Sa - avem obligația de a fi sfinți, liberi de păcat, consacrați Domnului. Reprezentăm puterea Preamăritului și de aceea am fost însărcinați cu slujirea sfântă a Cuvântului. Prin urmare, în calitate de autorități, trebuie să susținem atât drepturile noastre, cât și ale poporului. Avem cheia Împărăției Cerurilor pentru a conduce Biserica lui Iisus la locul stabilit de Preamăritul pentru aceasta, știind că porțile iadului nu ne vor sta în cale.

În plus, ca prinți ai lui Dumnezeu, trebuie să avem grijă să nu ni se urce puterea la cap și ca urmare, să discriminăm pe cineva sau să-i facem rău cuiva. În lume, găsim oameni care după ce că nu-L slujesc pe Preamăritul, au personalitate. Chiar și așa, nu trebuie să ne încredem în ei - nici în mesagerii tatălui. Dumnezeu însuși ne avertizează despre acest lucru (Ieremia 17:5) pentru că, din păcate, e normal să acordăm mai mare importanță și încredere unei persoane care se remarcă dintr-un anume punct de vedere și apoi să ne purtăm și noi la fel.

Chiar și cei care se fac remarcați - fie în lume, fie în Biserică - și care ajung să fie idolatrizați de mulți nu reprezintă un punct de referință în slujirea noastră pentru Dumnezeu, pentru că în niciunul din ei nu este mântuire (Fapte 4:10-12). Astfel, nu este corect să le acordăm un rol special în slujirea Domnului și nici să le folosim numele și faptele în amvon sau la confesiunea individuală. Acum, ce este născut din carne este carne, (Ioan 3:6a) care după Iisus, nu folosește la nimic (Ioan 6:63). Deci aceste persoane nu au făcut mai mult decât obligația care revine fiecăruia. Pe de altă parte, cel care nu face nimic, are de pierdut!

Mântuirea veșnică sau eliberarea de orice rău este în Iisus Hristos. Dacă dăm oricui locul care trebuie să aparțină Cuvântului sfânt, îi lăsăm pe cei pierduți fără șansa de a merge către Domnul, de a se apropia de El. Destinul etern al unora ar putea fi compromis doar de faptul că nu L-au slăvit pe Tatăl. Întotdeauna, Dumnezeu să fie găsit adevărat și toți oamenii mincinoși (Romani 3:4).

Fratele meu, un lucru simplu dar de importanță fundamentală este să nu îți desconsideri mântuirea și să nu renunți la ea pentru nimic. Nu accepta nimic din ce-ți aduce sau oferă Satana - chiar dacă spre exemplu se folosește de cea mai frumoasă persoană sau vine cu cea mai atractivă ofertă financiară, să vezi întotdeauna în diavol un viclean care vrea să te înșele.

Dumnezeu ne va cere fiecăruia socoteală pentru ce am făcut cu mântuirea care L-a costat viața unicului Său Fiu. Cum bine zice pilda celor zece fecioare, cele nechibzuite când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn și, când a venit Mirele, n-au intrat în odaia de nuntă (Matei 25:1-13). Deci, dacă te afli într-o astfel de situație, îndreaptă-te imediat către Domnul și mărturisește-ți greșelile, până nu e prea târziu.

         Întru Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares