Păcatul a făcut astfel încât umanitatea să fie cu totul coruptă. Cu toate acestea, lucrarea pe care Hristos a realizat-o pentru noi a fost atât de mare încât ne-a înviat cu desăvârșire. Aceasta înseamnă că noi, ce acceptăm pe Isus în inimile noastre, pe lângă faptul de a dobândi mântuirea, nu mai suntem ființe pline de lipsuri și fără condiția de a trăi în prezența lui Dumnezeu. Pentru asta, este de ajuns să ascultăm din inimă de învățătura ce ne-a fost dată, ca să ne bucurăm de tot ceea ce Tatăl nostru are pentru noi.  

            Cine nu s-a convertit încă este rob al păcatului și, astfel, nu știe ce pierde; până și păcatul ce i-ar da plăcere este dureros și nu aduce adevărata fericire. Slujind vrăjmașului, acești oameni nu știu să trăiască fără a se gândi la ceea ce este rău și, de aceea, pierd mult din ceea ce Cel Preaînalt are pentru toți cei care I se supun.

            Sfânta învățătură sănătoasă a lui Dumnezeu este cea mai bună filozofie de viață, ce ar trebui adoptată de toată lumea. Prin esența sa, are numai lucruri bune, iar răsplata va fi mereu mult mai bună decât orice ispită a vrăjmașului. Învățătura cea sfântă ne dă o minte înțeleaptă și pace în inimă. De urmăm sfatul ceresc, ne vom putea odihni înaintea oricărui atac al iadului împotriva vieții noastre, căci, neexistând nicio condamnare pe răboj, suntem gata de a înfrunta pe cel rău cu certitudinea că vom fi biruitori.

            Taina de a se supune Domnului este de a o face din inimă, căci El nu acceptă să-Și împartă slava cu nimeni. Cel Atotputernic ne cunoaște gândurile în totul chiar înainte de a ne ajunge cuvintele pe limbă (Psalmi 139.4). Dacă, eventual, mintea ne este împărțită sau nu ne încredințăm inima cu totul în mâinile lui Dumnezeu nu vom fi acceptați, și cu atât mai puțin auziți. Ceea ce contează în lumea duhovnicească este ceea ce ni se întâmplă în suflet. Astfel, pe buzele noastre trebuie să fie întotdeauna un ”da” sau un ”nu”, căci ceea ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău (Matei 5.37; Iacob 5.12).

            După ce a făcut cele necesare pentru mântuirea noastră, Creatorul ne-a pus la dispoziție învățătura sfântă din Cuvântul Său. Tot ceea ce Scripturile conțin este întru călăuzirea și reușita noastră. De nu cunoaștem învățătura Domnului – sau, o cunoaștem, dar încetăm să o aplicăm în viață – asta ne va priva de orice prilej pe care nu ar trebui în nici un chip să-l pierdem.

            Una dintre lecțiile acestui verset din Cartea Romanilor este că, și după convertirea noastră, de ne lăsăm stăpâniți de greșeală, fiind, astfel, supuși păcatului, suntem neputincioși de a duce o viață normală și demnă, însă izbăvirea Domnului ne dă puteri cu totul înnoite!  

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares